Din categoria "simplitatea bunicii"…

Din categoria “simplitatea bunicii”…

Zilele trecute, profitand de putinul concediu pe care mi l-am luat, am mers in vizita la mamaica mea “prin alianta” si, ca de fiecare data, si aceasta vizita avea sa ma invete ce inseamna mentalitatea unui om atat de simplu, de credincios, de BUN…

O gasesc asa cum am lasat-o ultima data… in pragul casei… asteptand parca pe cineva… cu un colt al naframei acoperindu-si gura… cu ochii umezi in care se pot citi atat de multe trairi deodata: bucurie, tristete, singuratate….offf…… un dram in plus de tristete, insa.
Din vorba in vorba ajungem la “nacazul” ce o framanta. Doi caini mititei de rasa ai vecinului i-au intrat in ograda si i-au mancat nu mai putin de 22 de puisori. Puii ca puii… asta parca nici nu mai conta atat de mult pentru mamaica. Marele necaz: vecinul a dus cainii in camp si i-a omorat… Asa ii lacrimau ochii cand imi povestea “cainii erau tare frumosi , mama. M-am certat cu Dragomir ca i-a omorat”. Marea mea dilema ramane: cum ar fi reactionat o tzatzaica din zilele noastre ? I-ar fi incendiat casa vecinului ? I-ar fi otravit gainile ? Ajungea, cu siguranta, subiect de OTV =))

Advertisements

2 thoughts on “Din categoria "simplitatea bunicii"…

  1. in primul si-n primul rand, sa nu se mai intample asa ceva !!!! ce, esti de capul tau ???!!! nu ai mai scris nica de o luna !!!sa stii ca, parerea mea, bunul simt a mai ramas la sat! in orase ne-am pervertit. de ce oare ?! nu stiu, desi-s a dreaq de destept !probabil ca ne-ar prinde bine o cura de stat la tara, sa reinvatam simplitatea si bunatatea. asa cred io !PS bine-ai revenit !

    Like

  2. e buna si o cura de cateva ore pe saptamana, sa stii. Anul trecut am ajuns la Jitia de Sus, dupa multe ore de urcat si coborat pe jos, prin nitica pustietate… nu-ti poti da seama peste ce soi de oameni am dat ca am ramas crucita cand oameni de peste 60 de ani imi spuneau "sarut mana, domnisoara" si-mi vorbeau de parca ma stiau de cand eram in pantecu' mamei mele… Sa mai adaug ca trageau de noi sa ne puna la masa, sa ne puna mijloc de transport la dispozitie (caruta)…cred ca e in zadar… da' visul frumos se termina cu cat ma apropiam mai mult de Focsani…Problema la noi e ca desi vrem sa fim buni si, dupa cum spunea si Iulia intr-un blog, incercam sa ii rasplatim pe toti macar cu un "multumesc" sau un simplu zambet sincer, nu suntem rasplatiti cu aceeasi moneda. Ba, afisand un zambet sincer, de altfel, tinzi sa fii catalogat ca "tamp, idiot, prost" etc.P.S. multumesc :">

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s