Tre’ sa urci muntele ca sa gasesti respectul….

Vintileasca. Jitia de Sus. Chiricari. Prahuda. Mare pacat sa nu stim pe ce lume traim… Asta e concluzia la care am ajuns zilele acestea… Traim intr-o lume mai mult decat superba… Avem tot ce ne trebuie… problema e ca nu stim sa valorificam, sa promovam si cu atat mai putin sa conservam valorile morale… spirituale… traditionale…

Tre’ sa urci muntele ca sa gasesti respectul si bunul simt… Abia acolo pe crestele muntilor…. in varful muntelui… gasesti oameni care stiu ce inseamna „a respecta” in adevaratul sens al cuvantului. Tre’ sa urci zeci de kilometri doar ca sa gasesti o fatza senina… un zambet atat de sincer si pur… Of, Doamne… ce lume !!!… cate mentalitati !!!… cate straturi si substraturi are societatea….

Sunt atatea catune parca rupte de lume… dar care, de fapt, sunt adevaratele colturi de rai… Acolo departe de poluare, departe de bataia „pe ciolan” si pe un fotoliu cat mai cald, departe de Zero TV sau alte kitch-uri TV… departe de „sa moara fratii lu’ crab…”… acolo … acolo e adevarata spiritualitate… doar acolo se mai gaseste „samanta” de roman…

Cati dintre noi isi imagineaza viata fara nebunia din oras ?! Suntem satui de ea, de strazile „imputite” de gunoaie, de strazile pline de adevarate cratere, de oamenii plini de nervi gata sa explodeze la orice pas, la orice privire… ne-am saturat sa aruncam salariile pe tot felul de prostii care ne ispitesc… dar, sa fim sinceri, am putea trai oare fara ele ??? Noi n-am putea… suntem gata sa evadam doar pt cateva zile din aceasta „agonie” in care ne zbatem si ne complacem… dar nu am putea sa ne „izolam” de wild west……. Noi nu putem trai din legumele cultivate de noi insine in gradina… noi nu putem sa ne „hranim” doar cu glumele spuse de tanti Floarea pe santz… noi nu putem sa bem apa rece din izvorul ce-si sapa drum pe langa casa… noi nu putem sa parcurgem pe jos mai mult de 2 kilometri doar pentru o paine… noi nu putem sa nu comunicam prin internet, telefon etc… noi suntem dependenti de „viciile” cotidianului…

Eiiii bine, ei, oamenii muntilor pot trai fara aceste fitze vitale noua… Ei sunt dependenti de viata lor… Ei sunt dependenti de VALORI… Ei stiu sa dea „buna ziua” oricarui strain, de la care asteapta acelasi respect pentru ca asa i se pare normal, pentru ca este obisnuit sa fie rasplatit cu aceeasi moneda, pentru ca spiritul acid nu a urcat inca muntele… Si inca ceva ce m-a lasat masca … batranii aceia NU se plang… sunt atat de mandri de ceea ce fac!!! Se multumesc cu o pensie mizera pt ca oricum nu au ce face cu banii… Muncesc pt hrana zilnica, isi tzes si impletesc haine… traiesc in perfecta comuniune cu natura….Urcati muntele sa vedeti adevaratii Oameni… oamenii aceia sanatosi care dis-de-dimineata mananca slanina cu ceapa si mamaliga si beau o gura de tzuiculitza…. sa vezi ce sanatate li se citeste in obrajii imbujorati =)) nu noi… orasenii care aratam mai rau decat gainile congelate =))=))=))

Advertisements

3 thoughts on “Tre’ sa urci muntele ca sa gasesti respectul….

  1. ba nu stiu daca chiar sunt mandri sau resemnati ?! cred ca la tara omu-i mai fatalist, ia necazurile ca pe un dat! nu-nseamna ca nu-s , pentru asta, demni de tot respectul !dar viata e cumplita la tara !!! gandeste-te cat costa aratul unui ha de pamant, care nu-ti va da mare lucru! si apoi, tre' sa platim impozitul pe teren…nu de alta, dar Berceanu sau Videanu, ori poate Udrea nu si-au primit banii la nush ce contracte incheiate cu statul !!!fata, app, zi-mi si mie care e numele tau, te rog ?…am un prieten care avea o vorba:dupa ce ca m-am nascut in Roamnia, m-am mai si nascut in Moldova! de ce regreta Moldova?! simplu, aici s-a inventat foamea, ca stare de spirit !!!

    Like

  2. @capca1: Stanica 😉 E cumplita viata la tara, da' in acelasi timp e o vorba in popor "e frumoasa viata la oras, da' sa ai un prost la tara". Cei de la tara macar pot culege o rosie si un ardei din gradina, isi pot asigura supa cat sa nu moara de foame. Eu stau la tara, citesc satisfactia pe chipul parintilor mei cand culeg ceapa din gradina care ne ajunge cateva saptamani bune din iarna, cartofii, de asemenea si alte alea. E drept, pentru pamantul din camp, costurile muncii de peste an sunt imense, de multe ori peste posibilitatile oamenilor care nu stiu cum sa mai faca economii, cat sa mai stranga cureaua numa' sa le ajunga pensia de la o luna la alta.

    Like

  3. mie îmi place la ţară :). mi-a plăcut mereu. nu mi-ar trebui decât un râuleţ în apropiere, copaci, mulţi copaci, păsări, un magazin, un dispensar, o şcoală şi oamenii aceia pe care îi descrii tu aici iubita.mi-ar place să sădesc în grădină, să plivesc, să aştept să crească.mi-ar place să am flori peste tot…dacă ai un pic de confort, o baie, o bucătărie, un spaţiu intim pentru tine şi copiii…e rai :).da, trebuie să urci mult ca să vezi cum se desprind lumile una de lata…ca şi cum ai decoji o portocală şi ai bea direct sucul acela proaspăt de om bun :).

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s