De „rumegat“ la adăpostul nopţii…

Zilele trecute am făcut „cunoştinţă“, la recomandarea unei colege de serviciu, cu stilul lui Tracy Chevalier, iar la rândul meu vă recomand cu drag cărţile sale.
„Fata cu cercel de perlă“– prima carte ce poartă semnătura lui Tracy Chevalier pe care am savurat-o în doar două nopţi. Prin ce atrage Tracy Chevalier ? Prin complexitatea stilului, prin fineţe şi naturaleţe. Vreţi artă ? Vreţi poveşti de dragoste presărate cu toate condimentele ? Puţină ură… luptă pentru afirmare… pentru poziţie socială… toate se regăsesc în volumele lui Tracy Chevalier. „Fata cu cercel de perlă“ nu este altceva decât istoria unui tablou- de la simple obiecte de decor aruncate într-un colţ de cameră până la produsul final- ce prinde viaţă sub „bagheta“ marelui pictor Vermeer. Cartea surprinde viaţa lui Griet (fata cu cercel de perlă de mai târziu), o tânără pe care neajunsurile şi greutăţile prin care trece familia sa o determină să ajungă servitoare în casa marelui pictor. Tracy Chevalier te ţine „prins“ în povestea sa tocmai prin imprevizibilul firului epic. Personaj preferat: Griet care ajunge să-l iubească pe Vermeer, dar se loveşte de un suflet împietrit, un om devotat artei şi mai puţin oamenilor care ajung simple obiecte de decor în capodoperele sale.
„Doamna şi licornul“– dacă în „Fata cu cercel de perlă“ ni se descriu absolut toate etapele parcurse până la obţinerea unui tablou care să impresioneze (metodele de obţinere a culorilor, numeroasele „şedinţe“ la care erau nevoite să ia parte protagoniştii tablourilor), în „Doamna şi licornul“, Tracy Chevalier descrie realizarea unei tapiserii pentru o familie înstărită – Le Viste. Pictura cade în sarcina lui Nicolas des Innocentes care reuşeşte să schimbe tema tapiseriei dintr-o scenă desprinsă din câmpul de luptă în seducerea licornului de către o tânără domniţă. Nicolas des Innocentes este un adevărat Don Juan, iar pe parcursul celor peste 300 de pagini ne sunt descrise câteva dintre amorurile sale. Însăşi tematica picturii „Doamna şi licornul“ are o însemnătate cu substrat erotic la care Nicolas face referire de fiecare dată când i se face cunoştinţă cu o posibilă victimă, iar mitul conform căruia cornul licornului ar face ca o apă otrăvită să devină iar pură pare să prindă în rândul fecioarelor. Romanul este presărat cu foarte multe descrieri realizate în aşa fel încât doar închizând ochii, poţi simţi lâna aspră din care se confecţiona tapiseria, poţi „adulmeca“ parfumul florilor pe care Alienor (fiica cea oarbă a tapiserului Georges) le îngrijrea în grădiniţă, mirosul de urină pe care îl emana bestia care o vroia drept soţie pe Alienor… Romanul este structurat în mai multe părţi, fiecare fiind ruptă, parcă, din jurnalul unuia dintre personaje, fie Nicolas, Claude Le Viste, Alienor… Personaj preferat: Alienor care în ciuda faptului că era oarbă ţesea mai bine decât ceilalţi membri ai familiei, acea o încredere extraordinară în propriile-i puteri şi în „ochii“ minţii…
        
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s