Cimitirul Nordic

(poezie “născută” cu mulţi ani în urmă… rezultat al unei curiozităţi… ce e dincolo de gardul de fier ???… cu totul un alt stil faţă de cel abordat în ultimele poezii )

Plimbări macabre prin cimitirul rece…
Fiori de gheaţă prin inima-mi curată,
Doar gânduri negre şi totuşi… timpul trece…
Iar eu îmi scriu tardiv jurnalul cald de fată.

Suflete mă strigă din goluri abisale !
Nu mă îndur, dar un tribut dau vamă;
Zeci de cruci de fier mi se pleacă-n cale
Vor să mi le-alătur şi citesc prin flamă…

Simt în inimă vibrând din plin parfumuri;
Mă-nchin cu slavă citind din sticle cântul.
Sunt mii de duhuri ce se-ntorc din drumuri,
Mă-ndepărtez domol… încetul cu încetul…

Groaznic… zăpada-mi scârţâie în minte…
E-un frig de moarte şi caut adăpost…
Morţii-mi oferă din marmură veşminte,
Dar mă retrag în mine ca şi un om onest…

Îmi respiră-n ceafă un tânăr răposat.
Fost-a el cândva vlăjgan fermecător,
Dar lumina pură vremelnic l-a chemat
Şi mă priveşte rece cu un terestru dor…

Sadic râd de moarte şi îi contest prezenţa…
O simt la orice pas… vibrează-ntre morminte,
Dau bir din orice parte să-i aflu chintesenţa,
Iar gândul mi se zbate rebel în cele sfinte.

Sunt zeci de mâini spre ceruri îndreptate
Iar voci strigând în cor doar „Îndurare!”
Şi cer bilet la Veşnica Cetate
Vor duhuri reci, de sus, o cuvântare !

Cruci de lemn plâng molcom răpuse de ştrengari
Se pleacă şi cer milă oricărui trecător !
Femei cu lumânări plâng groaznic sub stejari
Blestemă printre lacrimi „Destin ne-ndurător !”.

E-o atmosferă-n ceaţă de doliu nestemat.
Sunt stropi de-argint şi spini cruzi prin zăpadă.
E-o zi caniculară prin geru-nfierbântat
Când suflete în marş se-alătură-n paradă…

Pe poartă vin şi pleacă mii de gânduri,
Iar viii le petrec pe-aleile curate.
Cadavrele se şterg ca ape zeci de rânduri
Rămân ca amintiri în foile uzate…

Sunt vinovată de-a mea conştiinţă.
Mă simt eu însămi de soartă profanată.
Mă pierd printre morminte de propria-mi fiinţă
Şi caut entitatea cu teamă adulată…

E feerie… farmec… şi durere…
Nu pot să plâng şi să declar martir !
Mă zbat şi eu ca suflete-ntre ere…
Rămân un înger pur în…

vechiul cimitir…

2005

Advertisements

7 thoughts on “Cimitirul Nordic

  1. scuze, dar am amutit pentru putin si, de aici, replica de mai sus… mie-mi place(a) Bacovia (in liceu) dar, de la "estetica uratulu", nu am mai vazut randuri atat de incarcate de profunzime.bine, am mai conversat la un pahar de vin, avand discutii profunde cu colegul Adi Mangu, un alt fan Bacovia, cu care am putea pune bazele unui FanClub :)uneori, stau si ma intreb, cum de un tip ca mine, pozitiv si optimist, poate sa citeasca astfel de randuri desprinse dintr-un haos primordial… poate pentru ca "moartea e singura certitudine" din viata noastra ?!la naiba-n puii mei, sa nu uit sa NU ma barbieresc in seara asta 😀

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s