Ce am fost… ce am vrut… ce am ajuns ?

De mică am visat să-i învăţ pe alţii, să fiu dascăl… să-i dădăcesc pe cei mici, să pot da mai departe din puţinul pe care-l cunosc…
Dorinţa asta mi-a fost alimentată încă din clasele primare când doamna învăţătoare îmi permitea să le dau lucrări de control colegilor, să le corectez şi să trec notele în micul meu „catalog“. Cu cât creşteam cu atât eram mai convinsă de faptul că asta era cea mai potrivită meserie pentru mine… până când s-a ivit ocazia…
Am terminat liceul… m-am înscris la facultate în regim de învăţământ la distanţă şi în aceeaşi vară m-am înscris la concursul pentru suplinire- limba franceză. M-am pregătit foarte mult, iar emoţiile au fost pe măsură dat fiind faptul că eram la un pas de realizare a visului meu… 8,85 a fost media obţinută la examen… Am fost mândră de rezultat, mai ales că era primul meu contact cu metodica predării… şi mai mândră am fost când am aflat că acelaşi subiect l-au tratat suplinitorii calificaţi (despre care se presupunea , doar, că ar fi fost „calificaţi“)… iar eu eram printre primii 5 în clasament… dar aveam un handicap… eram necalificată şi copilă…
Acelaşi sentiment de mândrie l-am trăit şi când m-am lovit de o profesoară de franceză din generală… ruşinată fiind de faptul că obţinuse puţin peste 5,00 la acelaşi examen de suplinire…
În urma şedinţei publice din acea vară, am primit un post la o Şcoală de Arte şi Meserii la câţiva kilometri de Focşani… destul de aproape de mine… eram fericită… dar copilă…
Aveam să-mi dau seama că ÎNVĂŢĂMÂNTUL E BOLNAV ! E PLIN DE LICHELE ŞI AŞA VA RĂMÂNE… Întâlnirea cu directorul a fost, cred, cea mai mare dezamăgire. Nu l-a interesat nota obţinută la examen, nu l-au interesat cunoştinţele mele de limbă franceză, rezultatele mele… „Cum crezi dumneata cu o înălţime de 1,50 m că ai să te impui în faţa elevilor mei de 2 metri ?! Dacă eu abia reuşesc…“ mi-a tăiat practic scara de sub picioare. Văzându-i starea agitată, am dat să plec, dar m-a invitat ca în prima zi de şcoală să iau parte la festivitatea de deschidere, prilej cu care… pentru că eram fată drăguţă… mi-a spus adevărul: postul era promis uneia care la acelaşi examen reuşise să obţină puţin peste nota 3,00. ÎNVĂŢĂMÂNT DE CALITATE !!! Întoarsă cu coada între picioare la Inspectoratul Şcolar mi se dă un alt post la o şcoală la care m-am prezentat în dimineaţa următoare… dar unde am dat peste o femeie de serviciu mai directoare decât directoarea care mi-a spus clar că la şcoala lor nu mai este nici un post vacant…
După aceste trăiri, m-am angajat într-un alt sistem…plăcut, dar nu e visul meu…
Între timp, am vrut să evadez din sistem şi să mă duc la catedră… dar repartizarea la o altă şcoală urma să fie o nouă experienţă… o şcoală cu dascăli care băteau elevii şi-i trimiteau la dracu cu fiecare ocazie… N-am suportat psihic… Asta o fi menirea dascălilor ?!
Şi, domnilor din învăţământ, cu siguranţă mulţi au trecut prin ce am trecut eu !!! Atunci, cum puteţi voi să-mi spuneţi că descentralizarea va schimba ceva în bine ?! Cum puteţi voi să-mi spuneţi că directorii nu-şi vor alege colectivul de dascăli pe alte principii străine de competenţă şi cunoştinţe ?!
NDA. SUSŢIN ÎN CONTINUARE CĂ AVEM UIN SISTEM DE ÎNVĂŢĂMÂNT BOLNAV… iar acesta este un subiect care necesită mai multă atenţie din partea oficialilor, nu a unui anonim ca mine care speră ca într-o zi… visul să-i devină realitatea … din partea unui anonim care nu face decât să se plângă într-un spaţiu … virtual …

P.S. asta este doar o explicaţie pentru postările „Învăţământul- pacientul de la A.T.I.“.

Advertisements

2 thoughts on “Ce am fost… ce am vrut… ce am ajuns ?

  1. Wow, chiar nu stiam asta… Din pacate, prea multi tineri care vor sa intre in invatamant se lovesc de aceleasi lucruri ca si tine. Nu mai stiu unde citsem ca o tipa a fost intampinata intr-o zi de un parinte cu o ciocolata si bani in mana pentru a-i pune 10 copilului. Asa se facea pe acolo. Rezultatul: Un om cu un urias potential a parasit sistemul inca dinainte de a-l cunoaste. Mult succes iti doresc, poate dorintele ti se vor realiza candva.

    Like

  2. @iulia: da, iulia… cam asta este experienta mea in sectorul invatamant… apoi, stii si tu destul de bine, in ce se "scalda" educatia … nu doar in judetul nostru si, ca si mine, ai avut ocazia sa cunosti mai mult decat suprafata….

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s