„Ploaia are gustul tău“

Se lasă din nou primăvara…
Muguri bat timizi în coajă,
Inima-i zvâcneşte ca-ntâia oară,
Cununi împleteşte din crudă mlajă.
Picuri scaldă nori de-argint,
Ceru-mbracă nou veşmânt.
Gânduri zburdă-n labirint,
Printre pomi tresare-un cânt.
Picuri moi îi scaldă chipul,
Păru-i prinde viaţă iar…
La un pas respiră visul…
Flori de măr primeşte-n dar…
Picuri dulci i-alintă gura,
Doru-i naşte reci fiori…
Regăsind în drum făptura
Îi închină-altar de flori…
«Hai, iubito, dă-mi parfumul
Ce-amăgeşte orice zeu.
Dă-mi-te şi lasă drumul !
Ploaia are gustul tău…
Îţi voi da întâia oară
Lună veşnică de mai…
Vei uita de lume-amară;
Doar o oră să-mi mai stai…
De nu-ţi e cu supărare,
Am să jur pe Dumnezeu…
Eşti doar una-n lumea mare…
Ploaia are gustul tău…
Seci cuvinte-mi sar pe buze,
Însă, tu eşti poezie…
Pentru starea-mi nu am scuze…
Zeul trebuie să ştie…
Dă-mi parfumul ce-ţi tresare
Din cununa de cireş…
Dă-mi să-ţi fur o sărutare
Să simt gustul de măceş…
Ai să vezi, tu, mândra mea
Că-ntr-o clipă de răgaz
Vei fi unică, tu, stea…
Ai să uiţi de-orice necaz…»
Mâinile-i se pierd prin flori…
Trupu-i tremură pierdut…
Pe-al mândrei chip se nasc fiori
De-abis… de-amor şi… neştiut…
«Ştiu… eu ştiu, voinic de munte,
Cum ademeneşti tu corbi…
Pieptul vrea să mi te-asculte,
Însă trupul tu îmi sorbi…
Îţi citesc pe chip dorinţă…
Ştiu că uiţi de orice-amor,
Însă nu-i loc de căinţă
Când şi glasu-mi naşte dor…
Că în veci voi trece munţi,
Eu mă jur pe al meu zeu…
Tu croieşte-mi din flori punţi…
Eu îţi dau parfumul meu…
Ştiu că-n lumea asta mare
Ploaia-i rece şi prea deasă,
Însă-n plină primăvară…
Simte-mi cruda mea mireasmă…»
Picuri dulci i-alintă chipul,
Nori de-argint se pierd în zare…
Primul vânt îi mişcă trupul,
El voinic, ea mândră floare…
Codrul cântă tot mai lin,
Crengile se strâng grămadă,
De parfum clopotu-i plin…
Zeii vor minuni să vadă…
Ia un strop parfum de floare
Cât să-şi scalde buzele…
Simte-n vene-o cingătoare…
Vin deasupra-i muzele…
Şi din roze-i fac cunună
Pentru nunta ce vor face…
El voinicul … vrea să-i spună…
Mândra floare însă tace…
«Tu, iubito-ţi ştiu parfumul
Ce-amăgeşte orice zeu…
Mi te-ai dat… departe-i drumul…
Ploaia are gustul tău…»
8 februarie 2011
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s