De „rumegat“ la adăpostul nopţii: „Minunatele oase“

„Minunatele oase“ – Alice Sebold

Niciodată nu mi -au plăcut poveştile cu iz poliţist, cu iz de James Bond… adică ceea ce vroia să însemne povestea „Minunatele oase“ în primele pagini de lectură. Recunosc faptul că am vrut să renunţ să citesc cartea după primele pagini în care s-au „trasat“ un viol, o crimă şi portretul unui bolnav psihic. Însă lucrul început nu trebuie lăsat niciodată din mână, iar după alte cîteva pagini, am început să gust din stilul abordat de Alice Sebold. Dacă unele scene sunt decupate dintr-un film de groază, precum cea în care Susie este violată de către nebunul Harvey, apoi făcută bucăţi, aruncată într-un sac şi dusă într-o groapă de gunoi, altele sunt chiar comice, dar aceasta numai datorită limbajului jucăuş folosit de autoare care-i dă viaţă spiritului lui Susie (prin ochii căreia se văd absolut toate acţiunile).
Ajunsă în rai, Susie nu-şi găseşte liniştea dat fiind faptul că nimeni nu avea certitudinea că a fost ucisă, ci dispăruse pur şi simplu, lăsându-şi familia îndurerată şi multe semne de întrebare. Oricât de crunte ar fi unele scene (nebunul Harvey care, oficial construia case pentru păpuşi, a zidit în pereţii propriei case animalele vecinilor), stilul „dulce“, calm şi simplu nu vă va lăsa să lăsaţi cartea din mână până la ultima pagină.
Singurul care ajunge să-l bănuiască pe adevăratul criminal este chiar tatăl lui Susie, însă nimeni nu-l crede, iar în prima fază nu se găsesc nici probe care să-l învinuiască pe Harvey. Între timp, sora lui Susie, Lindsey cunoaşte un adevărat proces de maturizare, îşi cunoaşte marea dragoste- Samuel, alături de care va trăi şi foarte multe experienţe interesante. Moartea lui Susie produce o ruptură între părinţi: mama are o aventură cu cel care ancheta cazul fetei, apoi hotărăşte să îşi părăsească familia. Îmbolnăvirea tatălui, o va readuce pe mamă în sânul familiei.
Ruth este un personaj cu totul special: dacă la început nu este decât o ciudată , o tocilară şi o singuratică, în miezul acţiunii însă capătă o „pasiune“ pentru cazul Susie, ceea ce duce şi la apropierea tinerei de cel ce a fost iubitul lui Susie, Ray.
În fine, un alt episod drăguţ îl reprezintă momentul în care sufletul lui Susie „împrumută“ trupul lui Ruth doar pentru a-şi demonstra dragostea faţă de Ray.Nebunul Harvey, obsedatul sexual, psihopatul, pedofilul îşi găseşte sfârşitul după ce a făcut avansuri unei femei uşoare. Craniul îi este sfârtecat de ţurţuri de gheaţă.

„Viaţa e un veşnic ieri pentru noi“.

„Tot ce aveţi de făcut e să doriţi un lucru şi, dacă-l veţi dori suficient şi veţi înţelege de ce, adică veţi şti cu adevărat, acel lucru o să se întâmple“.

 „Nimic nu-i sigur niciodată“.

„Mama şezu multă vreme cu mâna tatălui meu într-a ei. Se gândea cât ar fi fost de frumos să se suie pe cearşafurile proaspete din spital şi să se întindă lângă el. Şi cât era de imposibil. Se aplecă mai aproape. Chiar şi sub mirosurile antisepticelor şi spirtului putea simţi mirosul de iarbă al pielii lui. Când plecase, luase cu ea cămaşa favorită a lui tata şi uneori se înfăşura doar ca să aibă pe ea ceva de-al lui. Nu o purta niciodată pe afară, astfel încât cămaşa păstrase multă vreme mirosul lui. Îşi aminti de o noapte când i-a fost cel mai dor de el şi a încheiat nasturii cămăşii în jurul unei perne şi a strâns-o la piept de parcă ar fi fost o liceană“.

„Acestea erau minunatele oase care s-au cimentat în absenţa mea: legăturile- uneori fragile, alteori realizate cu costuri enorme, dar adesea magnifice – care s-au închegat după dispariţia mea. Şi am început să văd lucrurile într-un mod care-mi permitea să pot păstra această lume fără să fiu prezentă în ea. Evenimentele prilejuite de moartea mea nu erau decât oasele dintr-un trup ce avea să se întregească într-un anume moment, imprevizibil, din viitor. Preţul pentru faptul că reuşisem în cele din urmă să văd acest trup miraculos era viaţa mea“.