Te iubesc, părinte …

Se apropie Ziua mamei … a mea nepoată are deja „febră“ de la atâtea poezii şi cântece pe care le tot repetă pentru serbarea surpriză organizată pentru mămici … Ar fi avut aseară nevoie de toată atenţia mea, însă gândul meu nu era deloc acolo. A fost o vreme când, de vârsta ei fiind, le spuneam şi eu părinţilor mei, prin intermediul poeziilor şi al cântecelor, cât de mult îi iubesc, cât de mult am nevoie de ei, cât de mult le mulţumesc pentru tot ce fac pentru mine… Era o vreme când se mulţumeau cu atât de puţin… Anii au trecut şi (nu e deloc o mândrie , ba dimpotrivă sunt o cretină) pot să număr pe degete de câte ori le-am spus părinţilor mei „te iubesc“… lor care ne iubesc necondiţionat, ne oferă tot sprijinul şi ajutorul ori de câte ori avem nevoie fără a aştepta o răsplată palpabilă, lor care ne respectă orice dorinţă şi ne acceptă cu toate „bubele“ pe care le-am căpătat în timp… lor care ne aşteaptă cu uşa deschisă ori de câte ori le întoarcem spatele… lor care şi-ar da şi viaţa pentru binele şi confortul nostru … lor care şi-au brăzdat palmele, şi-au bătătorit călcâiele muncind pentru a ne întreţine şi a ne creşte mari şi sănătoşi … Lor mai mult decât oricui ar trebui să le spunem „te iubesc“ … Lor mai mult decât oricui ar trebui să le arătăm afecţiune, dragoste, grijă … De ce ne e greu să le spunem părinţilor „te iubesc“ ? Ultima dată i-am spus mamei mele „te iubesc“ prin telefon … plecată fiind de câteva zile de acasă şi îi simţeam lipsa atât de tare încât aş fi dat orice să o fac să simtă asta ….. Tata nu cred că a avut vreodată ocazia să audă din gura mea „te iubesc, tată“ … El se mulţumeşte cu felul meu de a fi, cu glumele pe care le facem împreună pe seama mamei, cu faptul că îi împărtăşesc diverse gânduri, cu faptul că i-am plâns de câteva ori pe umăr, refuzând pe ceilalţi din jurul meu …. 

Cât de greu poate fi să le declari dragostea părinţilor ? De ce nu e la „modă“ declararea dragostei faţă de cei ce ne-au crescut ? Cum Dumnezeu putem spune „te iubesc“ cu atâta uşurinţă unor străini ( prieteni,  soţi, iubiţi), unor oameni cu care împărtăşim puţin din viaţa noastră şi să ţinem ascunse sentimentele ce le avem pentru proprii părinţi … De ce ies atât de greu din gura noastră „te iubesc, mamă“, „te iubesc, tată“… ? De ce ? 

…………………. te iubesc, părinte …………………….. 
   

Advertisements

One thought on “Te iubesc, părinte …

  1. Si eu m-am intrebat de multe ori treaba asta si nu reusesc sa ajung la un raspuns satisfacator. Nu stiu pur si simplu de ce mi-e atat de greu. M-am gandit ca oricum eu, ca persoana, sunt destul de inchisa si nu-mi exprim sentimentele, mai ales afectiunea, usor. Fata de nimeni. Din punctul asta de vedere am avut mereu probleme, dar le-am pus pe seama problemelor de comunicare. Asta mi-e felul cred…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s