Jurnal ?! No, thank you…

N-am suportat niciodată ideea de a avea un jurnal. Adică l-am privit întotdeauna ca pe un duşman al propriei intimităţi. Recunosc că, în timp, de fiecare dată când mi se întâmpla ceva drăguţ, extraordinar eram pornită să-mi fac un jurnal … să notez acolo fiecare amănunt al întâmplării respective, să o pot „savura“ din plin peste ani, să mă pot bucura de fiecare nimic ce m-a marcat preţ de o zi, o lună sau pentru o viaţă … Întotdeauna însă, intenţia se pierdea pe drum. Scriam două- trei rânduri, dar parcă întâmplarea îşi pierdea din farmec … Nu mi se mai părea demnă de a sta într-un jurnal. Au fost numeroase evenimente şi tot atâtea tentative de jurnal. 

Da’ acum parcă … nici nu mă mai încearcă gându’ de a-mi face un jurnal. Cine ştie ce vedetă oi fi şi io peste câţiva ani =))… şi-oi muri ca proasta într-o noapte… şi-mi iau ăştia la scărmănat jurnalu’ şi n-oi fi în stare să-mi găsesc liniştea aia veşnică la care are pretenţii orice om mai mult sau mai puţin întreg la minte =))

P.S. între noi fie vorba … şi blogu’ aista are un uşor parfum de jurnal … noroc că neuronu’ meu (acelaşi de se izbea de scoarţa cerebrală zilele trecute) nu mă lasă să scriu acilişa tot ci-mi vini …