De ce se pune atât de mult preţ pe fizic ?

Ne întrebăm cu toţii, cred, de ce în zilele noastre se pune atât de mult preţ pe fizic ? Ne întrebăm asta mai ales atunci când suntem noi protagoniştii unui episod nu tocmai plăcut … când ni se pare că cineva se uită ciudat la noi tocmai pentru că, probabil, nu corespundem tiparului după care persoana respectivă îşi alege “apropiaţii” …  
Consider că a pune preţ pe fizic mai mult decât pe minte, pe suflet este un adevărat defect pe care toţi îl avem, dar puţini îl recunoaştem. Cu toţii, înainte de a intra în discuţie cu cineva, îl/o măsurăm din cap până în picioare, îi analizăm fiecare aluniţă, fiecare semn, fiecare kilogram în plus. Chiar dacă nu recunoaştem , subconştientul lucrează pentru noi … dacă persoana respectivă corespunde standardelor noastre, discuţia continuă, dacă nu, interesul se pierde undeva în preambul …  A avea câteva kilograme în plus decât tiparul de fotomodel, a avea o aluniţă cu păr, a avea nasu’ puţin în vânt, a avea culoarea tenului ceva mai închisă (ce-aş fi vrut să fiu puţin mai colorată… ) … sunt adevărate handicapuri … ajungi să fii catalog drept gras sau schilod, urât, prost, necioplit (şi nu mă refer la comportament) şi toate astea înainte să apuci să deschizi gura … De ce se pune atâta preţ pe fizic când un om poate ascunde sub masca unui chip nu tocmai perfect, o minte inteligentă, un nivel de cunoştinţe cu mult peste cel deţinut de cei fără defecte fizice, suflete deosebite …  Sunt situaţii în care neuronu’ îşi primeşte dreptul la replică şi ai ocazia să demonstrezi că eşti altceva decât fizicul arată, însă de multe ori ţi se anulează şansa de a ocupa un loc de muncă, de a intra într-un cerc de oameni care luptă pentru o cauză, de a-ţi atinge anumite ţeluri şi scopuri. 
Dragi angajatori, daţi dreptul la replică neuronilor, nu sutelor de grame de silicoane, picioarelor lungi şi botoxului !    
Am pornit în scrierea acestei postări tocmai de la numeroasele anunţuri din ziare care cer musai aspect fizic plăcut pentru posturile de secretară, operator tehnică de calcul, contabil, translator şi alte alea.         

3 comments

  1. zau ca nu-s rau, dar, de regula, pan'ajungi sa apreciezi neuronul, te uiti la ambalaj ! daca ambalajul e super, poti sa ierti singuratatea neuronului !!!dar, da, ai mare dreptate !!! asta o spun eu care, de ce crezi ca mi-am pus nick-ul "căpcăunul" ?

    Like

  2. Pentru că oamenilor le place mult mai mult superficialitatea decât altceva şi, nu e mai uşor să tratezi superficial o fiinţă decât să o priveşti dincolo de ea?Chestia asta cu angajatorii…m-a enervat şi pe mine, dar ştii? Să aibă fiecare cum îşi aşterne. Ca şi angajator ar trebui să pui preţ pe oamenii care îţi sunt alături, cu care vei construi ceva durabil…, dar dacă ei preferă "durabotoxul" şi saltelele gonflabile umane…pierderea a lor va fi. Undeva, cineva pune accent şi pe creierul de sub căpşorul drăguţ, iar acela poate fi concurenţa.Oricum…încet, încet ne degradăm de condiţia umană. Ne îndreptăm către sf :).

    Like

Leave a comment