Astăzi am cules zeci de zâmbete de la Centrul Prâslea și Harap Alb

Astăzi … am trăit cele mai ciudate, emoționante, frumoase … momente. Am trecut ușor de la bucuria ce a precedat momentul întâlnirii cu micuții de la Centrul Prâslea și Harap Alb la sentimentul de a mă simți “vinovată” pentru că sunt sănătoasă, pentru că îmi pot exprima gândurile, sentimentele … pentru că pot avea o viață … pentru că eu îmi decid drumurile de urmat …

Situat undeva în spatele Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă “Elena Doamna”, Centrul Prâslea și Harap Alb este adăpostul a peste 20 de copii cu diverse probleme … dintre cele mai urâte … autismul, fiind doar una dintre ele… probleme care îi împiedică pe acești copii să ducă o viață normală, să cunoască sau, mai bine spus, să perceapă lumea din afara celor patru pereți care le îngrădesc universul …

Parcugi câțiva metri pe un drum noroios … ajungi în fața Centrului încadrat într-un peisaj deprimant de toamnă. Aici și vântul bate, parcă, mai tare. Aici și norii, parcă, sunt mai furioși …

Încărcat cu daruri te trezești timid în fața unei clădiri în care nu știi decât că sunt adăpostiți niște copii … cu autism, o boală străină de tine, a cărei definiții abia acum o înveți. Nici nu știi ce te așteaptă dincolo de ușa albă … Sunt ei – suflete nevinovate, copii cărora Cel de Sus le-a trasat un drum spinos pe care îl au de parcurs … Intri în încăpere și zeci de ochi mari și umezi îți sărută sufletul … Ești un străin, dar parcă atât de aproape sufletului lor … Vin tot mai aproape de tine, te strâng de mână, îți mângâie chipul, ți se aruncă în brațe, ești prietenul lor deja … Ce poate fi, Dumnezeule, mai frumos decât să guști un strop din bucuria de care te faci vinovat ? … Ce-ți poate alina sufletul mai tandru decât zâmbetul lor atât de sincer ? …

Vizita de astăzi a fost pentru fiecare dintre noi o adevărată lecție de viață. Am învățat să fim mai buni, să ajutăm și pe alții să trăiască, am învățat cu toții că din puținul nostru, dând un strop, putem face minuni … putem câștiga zeci de prieteni, putem mângâia zeci de suflete …

Dragii mei, nu uitați că numai împreună putem face viețile acestor copii mai frumoase. Noi putem face parte din VIEȚILE lor. Și ei au dreptul la prieteni de suflet, și ei au dreptul la Moș Crăciun, Moș Nicolae … Haideți cu toții să le dăruim acel strop de bucurie …

Toți cei care doresc din puținul lor să dăruiască și acestor copii … ni se pot adresa nouă, bloggerii “vinovați” de acțiunea de astăzi sau direct la Centrul Prâslea și Harap Alb situat în spatele Centrului Elena Doamna … Acești îngerași merită să le croim împreună un drum mai frumos … iar dacă asupra deciziilor Celui de Sus nu putem interveni, putem, cel puțin, să le fim prieteni adevărați.

Mulțumesc din suflet colegilor din blogosfera Vrancea, dar și prietenilor apropiați acesteia pentru că au răspuns fără ezitare la această acțiune.  Lui Costel Mustață am un motiv în plus să îi mulțumesc … ne-a deschis porțile în acest rai al sufletelor nevinovate.

Au răspuns prezent astăzi:

Dan Trofin

Adrian Mangu

Vali Crintea

Costel Mustață

Tudorel Brezea

Florea Cristian

Mădălin Blidaru

Gabi Micu

Gabi Sava – Ziarul de Vrancea

Mirela Muţoi, care ne-a fost de un maaaare ajutor !!! Mulțumim din suflet 🙂

Mulţumim, de asemenea: Cristi Irimia, Ionuţ Georgescu, Vasilica Guţan

Advertisements

7 thoughts on “Astăzi am cules zeci de zâmbete de la Centrul Prâslea și Harap Alb

  1. cea careia trebuie sa ii multumim, esti chiar tu .. asta ca sa stie, cititorii tai, despre cine a demarat acest proiect de suflet al Blogosferei Vrancea !
    am ramas cu multe amintiri, printre care imaginea Mariei, care nu se mai dezlipea de tine. bine, nici tu nu-i mai dadeai drumul 😉
    inca sunt sub impactul a ceea ce am trait astazi si, dupa ce imi adun gandurile, ma pun si eu pe scris incat sa apara maine si pe blogul meu 🙂

    Like

    1. Repet, Dan… fără voi … întreaga acţiune rămânea la stadiul de idee … Mulţumesc, oameni cu suflete frumoase !!!

      Like

  2. Actiuni de acest gen ar trebui facute mai des… dupa cum ai vazut doamnele care au grija de acei copii ne-au spus sa venim de cate ori dorim sa facem o fapta buna…asadar usile ne sunt deschise.

    Ps: numele meu corect este: Costel Mustatea.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s