Ştefan Gabriel are nevoie de oameni cu suflet mare

Este perioada sărbătorilor … perioada în care visele celor mici prin contur, îngerii cântă colinde, totul e învăluit în magie şi praf de vis …

E perioada în care toate dorinţele ar trebui să devină realitate, cei mici să fie în centrul atenţiei, să fie mai răsfăţaţi decât în restul anului … să aştepte bucuroşi la fereastră venirea Moşului şi să-l întâmpine cu cântece şi poezii … Să se joace în jurul bradului, să tragă cu ochiul în bucătărie unde mama pregăteşte dulciuri, să sară în braţele tatălui care vine acasă încărcat cu daruri…

E vremea poveştilor care devin realitate … Viaţa nu este atât de frumoasă însă pentru toţi copiii … Pentru unii … povestea nu este atât de frumoasă… este una impregnată cu durere, suferinţă, lacrimi amare, tăcere … Pentru unii îngeraşi începutul drumului este unul destul de spinos, greu şi mult prea dureros pentru sufletele şi trupurile lor atât de mici şi fragede … Este şi cazul micuţului Ştefan Gabriel Szeitz din Adjud … un micuţ care, la cei doi anişori, nu aleargă, nu face boacăne precum ceilalţi copilaşi de vârsta lui … El doar se chinuie să se vindece … se chinuie să facă câte un mic pas spre vindecare pentru a-şi putea bucura părinţii …

 

În minutele următoare vă rog doar să vă îndreptaţi atenţia asupra poveştii de viaţă a lui Ştefan Gabriel, un micuţ în vârstă de doar doi anişori pentru care suferinţa… este cea care îi dictează fiecare zi.

 

«Mă numesc Ştefan Gabriel şi am împlinit 2 anişori. Venirea mea pe lume a fost foarte aşteptată, însă totul a decurs destul de rău. Pentru mami naşterea a fost una foarte grea, iar eu a trebuit să respir prin intermediul aparatelor; am rămas blocat între oasele bazinului lui mami şi am stat destul de mult timp fără oxigen, lucru care mi-a afectat grav creieraşul. Ca să pot fi scos a fost nevoie de cezariană, dar imaginaţi-vă ce greu a fost din moment ce eu eram ieşit cu un sfert de cap!! După trei săptămâni de stat în maternitate am reuşit să plecăm acasă. Am dormit o noapte în pătuţul meu; mi-ar fi plăcut să fie aşa mereu, să fac nani şi să mă joc. Dar din păcate, a doua zi s-a constatat că aveam temperatura de 34ºC şi acesta a fost doar începutul marii mele dureri. Am plecat imediat la spital în speranţa că vom ajunge la specialişti pentru a depista problema. La Bucureşti   au urmat o serie de investigaţii şi vizite la neurologi, din care am aflat că suferinţa la naştere a fost severă şi că momentan nu ne pot da nici un tratament. […]

Ulterior am descoperit centrul de recuperare neuromotorie şi am înţeles că trebuie foarte multă kinetoterapie. După 5 luni mami a reusit să mă programeze la RMN, la indicaţia neurologului, pentru a vedea exact unde este problema. […]

A venit şi ziua RMN-ului, nu una fericită pentru părinţii mei, pentru că atunci am primit vestea cutremurătoare: “materia albă a creierului mare este lichefiată aproape în totalitate”. După spusele neurologului lichidul a înlocuit creierul şi nu se mai poate face nimic chirurgical, nici măcar transplantul de celule stem. Mami şi tati nu au vrut să renunţe şi au continuat să mă ducă la şedinţe de kinetoterapie, internări lunare la Bucureşti la centrul de recuperare şi exerciţii permanente acasă. O perioadă îndelungată am mers la Bacău pentru şedinţele de kinetoterapie; mergeam de două ori pe săptămână, însă nu era suficient pentru starea mea de sănătate. Aveam nevoie de mai multe şedinţe şi faptul că trebuia să ne deplasăm la 60 km distanţă de Adjud îi impiedica pe părinţii mei să meargă mai des la kinetoterapie. Dumnezeu le-a răspuns la rugăciuni şi au reuşit să găsească un kinetoterapeut în Adjud. Acum fac kinetoterapie de 4 ori pe săptămână (trei şedinţe la domiciliu şi una la Bacău) şi mami vă poate spune că au apărut schimbări vizibile. […] Acum se luptă să-mi ia un cărucior adaptat nevoilor mele, dar ce au găsit costă 2000 lei, bani pe care momentan nu îi au. De când m-am născut luptă pentru mine şi pentru a-mi oferi o viaţă bună, una în care să mă pot descurca singurel şi una în care să mă pot integra…Vă rog din tot sufletul meu mic : AJUTAŢI-I!!!»

Aceasta este, aşadar, pe scurt povestea mult prea dură de viaţă a îngeraşului Ştefan Gabriel. Oameni buni, haideţi cu toţii să îi întindem o mână acum în prag de sărbători… haideţi să facem lui şi familiei lui sărbători mai frumoase, mai luminate …

 

Haideţi să dăm din puţinul nostru un strop şi lui Ştefan Gabriel … puţin pentru noi, dar atât de mult pentru micuţ şi părinţii lui …

 

Cei care vor să doneze cât de puţin pentru ca micuţul Ştefan Gabriel să poată beneficia de un cărucior special au mai jos datele necesare:

BancPost   RO64BPOS40106968516RON02    SZEITZ BOGDAN MIHAIL

BancPost   RO29BPOS40107601020EUR01     SZEITZ ROXANA- MARIA  (BIC sau SWIFT: BPOSROBU)

Str. Siret, Bl. 75, ap. 4, et. 1, Loc. Adjud, jud. Vrancea, 0741214905

 

http://www.facebook.com/photo.php?v=263283757039293

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s