2011 … anul care mi-a schimbat viaţa

A venit timpul, dragilor, cu mare întârziere – e drept- să-mi prezint în faţa voastră raportul pe anul 2011 … Ştiu: ne apropiem deja de mijlocul lunii ianuarie 2012, dar, fie-mi iertat … n-am timp, domle … n-am …

 

În fine. 2011 … a fost un an plin, plin de emoţii, de evenimente, de activităţi inedite, de oameni frumoşi, deştepţi, cu gânduri şi cu planuri măreţe. 2011 a fost, cu siguranţă, anul care şi-a pus amprenta asupra vieţii mele . A fost anul schimbărilor pe plan profesional. A fost anul în care am prins curaj sau l-am căpătat după ce am intrat in “horă”. Primele luni ale anului au fost destul de “timide”, fără gust, fără acţiune , scăldate doar în rutina unui job cu care-mi colorez cartea de muncă de vreo 6 ani …

 

Vara a venit cu multe porţi deschise, cu dorinţa de schimbare … m-am întors pentru o perioadă la dragostea mea – limba franceză … perioadă în care am făcut cunoştinţă şi cu fenomenul Herbalife. Nu am să mă refer la produse, calitate şi alte chestii de genul pentru că NU am fost consumator. Am gustat şi m-am oprit aici, probabil de asta nici nu a fost o cale de urmat pentru mine. Am să vorbesc însă despre echipa din Vrancea. Sunt oameni cu totul deosebiţi, oameni frumoşi care au făcut din sănătatea celor din jur un ţel în viaţă. Claudia Talambă, Alina Florea, Dan Braşov sunt doar câteva dintre numele de care cu siguranţă veţi mai auzi când se va vorbi despre Herbalife. Sunt oameni frumoşi la chip şi la suflet, dăruiţi oamenilor … Să faci parte din echipa Herbalife, nu poate fi decât o onoare, chiar şi pentru o scurtă perioadă …

 

Ceea ce avea să dea vieţii mele un alt sens a fost un simplu interviu la care m-am prezentat pentru că oricum nu aveam ce pierde,  interviu  de la care nu am avut mari pretenţii, dat fiind faptul că a fost singurul la care am fost ever pentru a obţine un job. Aşa am intrat, timid, cu emoţii mari într-o lume a OAMENILOR oameni 🙂 care muncesc mult pentru a materializa proiecte, toate în beneficiul celor din jur. E o lume tare frumoasă, cu scopuri bine definite, dar mai presus de orice, e munca de care ajungi să fii dependent, iar dacă îţi şi place … nu poţi fi decât fericit. Ştiţi deja că iubesc oamenii, că aş face tot ce ţine de mine pentru a asigura tuturor starea de bine , iar prin proiectul în care sunt implicată … am şansa să ajut mult … iar dacă cei din jur sunt mulţumiţi, fericiţi, împliniţi … mi-e bine .          (Îmi scriu raportul ascultând Vama- Fericire … că tot vorbeam despre fericire …)

2011 … a purtat însă şi un văl de doliu … mi-am pierdut un suflet drag … Marius  Iliescu … un înger … un copil prea frumos ca să fie adevărat …

2011 m-a «învăţat» … ce ştiam deja … că pot face multe pentru ceilalţi;  că nu trebuie să-ţi faci un ţel din a trăi, ci din a simţi mai des că trăieşti, iar fiecare simte după cum îi pofteşte inima sau creierul …

2011 s-a încheiat cum nu se putea mai frumos … cu un înger ce mi-a apărut în cale … un singur suflet nepătat … un singur nume … Maria … te iubesc, copilă cu ochi albaştri … (nu uitaţi, şi voi puteţi face minuni pentru Centrul Prâslea şi Harap Alb ) …

… nu ştiu cât de coerentă am fost … dar e una din zilele pline … so

 

2012 … bine ai venit !