Dor de începuturi …

Sunt doruri , doruri ce nu pot fi stinse…

Mi-e dor de începuturi … mi-e dor de Nicole, de Dan, Aura, Iulia – furnicuța și ceilalți … Mi-e dor de toți …de diminețile în care plecam spre nicăieri … cu o țintă clară, însă atât de necunoscută nouă; de zilele pe care le petreceam scotocind prin comune în căutarea de oameni frumoși; de diminețile scăldate în energizant și cafea; de după-amiezile amorțite de soarele mult prea fierbinte pentru noi, oamenii de teren :)); de cafelele făcute la ibric într-o gheretă cu pretenții de bar din nu știu ce cătun …

Mi-e dor de momentele “cine trece muntele ? Eu nu! Nici eu! Bine, eu”  … și ce găseam dincolo de munte era o altă lume, o lume ce merita cunoscută, apreciată, iubită …

Mi-e dor de stângăciile începutului, de teama de necunoscut, de pașii pierduți pe cărări vrâncene …

… de nopțile transformate în zile în care așteptam cu sufletul la gură rezultatul alegerilor … de puiul de somn tras de atâtea ori cu capul pe birou … de lenea care se așternea în toiul verii în fața redacției când stăteam cu orele cu dinții lați spre soare (moment de inspirație profundă :)))) )

Mi-e dor de răutățile colegilor cu privire la stilul meu de viață … de cadourile șefilor, pf , absolut delicioase. Aveți mai sus un exemplu.

Mi-e dor de familia care se dorea a fi la începuturi…

Au fost ani cum nu cred că vor mai fi alții … ani în care am crescut, m-am călit, am învățat să prețuiesc oamenii, să îi descopăr, să iubesc frumosul și să vreau tot mai mult …

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s