Când sufletele se găsesc …

De-a lungul vieții alergi mult … alergi pentru avuție, alergi pentru faimă, în căutare de Feți- Frumoși sau Ilene, alergi pentru împlinire profesională … și te trezești obosit într-un mult prea devreme … dar abia târziu realizezi că, de fapt, cea mai frumoasă e alergarea după suflete …

Atunci te ridici prăfuit din pauza vremelnică, pornești într-un necunoscut și cauți suflete… suflete care să-ți însenineze chipul, care să-ți cânte dulce atunci când nu mai speri, când nu te mai știi. Trec ceasuri de chinuri, de-amaruri și parcă nu mai vin… speranțe se pierd rând pe rând … îngenuncheat, împreunezi mâinile și deasupra-ți zboară gândurile. Din neant ți se arată suflete, suflete care-ți încununează toată așteptarea. Abia atunci ți se bucură sufletul, ființa-ți tresaltă și te simți împlinit. Nu mai simți durerea acelor de ceas, nu mai simți asprimea cărărilor neumblate. Ești tu și sufletele tale dragi. Nimic nu-mi mai trebuie. Nimic nu mai ceri. Sufletele-ți sunt 🙂 …

Și-acum … mi-s tare mândră că drumul meu s-a oprit … într-un cotlon al sufletelor frumoase, al oamenilor dragi care îmi fac zile frumoase și-mi umplu ființa de mult senin și bine.

Iar unul dintre sufletele-mi dragi poartă numele de Sandrina Ramona Ilie … Mulțumesc, ființă dragă… Mulțumesc, Gărgă Augu. Mulțumesc pentru ce-mi sunteți.

Advertisements

One thought on “Când sufletele se găsesc …

  1. Acelaşi lucru l-am simţit şi eu, draga mea Stănica..Am simţit pentru prima dată că nu mai contează faptul că viaţa e o balanţă care se înclină ci doar faptul că am în talerul meu atâta avuţie ce nimic şi nimeni nu o poate cumpăra: sufletele mele dragi! De când ne-am vorbit prima oară asemeni unor prietene care se ştiau de când lumea şi pământul am ştiut că între noi vor fi multe de spus şi de făcut şi că Doamne Doamne nu ne-a adus împreună numa aşa…Acum ştiu. A vrut să îmi pună o perlă de suflet la salba vieţii mele şi îi mulţumesc! Îţi mulţumesc şi ţie pentru că exişti şi exişti atât, atât de frumos! Mă gândesc, câte bucurii, emoţii, întâmplări minunate vom mai strânge noi în panerul inimilor noastre până atunci…ştii tu…la capătul capătului? 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s