In memoriam personalităților, geniilor pe care România le pierde anual

Am scris aceste versuri în 2010, un an marcat de pierderea unor nume importante pentru noi, românii… Mădălina Manole, Adrian Păunescu, Jean Constantin …Între timp, acestor stele, li s-au adăugat altele: Iulian Lucian, Emil Hossu, Gheorghe Dinică, Iurie Darie, Șerban Ionescu …

Pier valorile …

Române, tu, ajuns în prag de suferință
Plângi amar și tremuri de căință…
Se duc valorile… și pier pe rând.
Cât le-ai avut alături nu ai avut cuvânt…

Se duc pe rând artiștii, scriitori, poeți…
Ignoranța cruntă cum poți tu să iți ierți ?
Cât încă mai respiră de bine nu ai gând,
Acum cu pași grăbiți se-ndreaptă spre pământ…

Și te cuprinde teama ca ți se scurge seva.
Române, rădăcina-ți dispare undeva.
Rămân doar niște copii total nereușite,
Se duc pe rând artiștii spre zări nedeslușite.

Tot mai des de fier cortine cad…
Pier suflete curate pe-același negru vad…
Român, ce ești, ce lumânare-aprinzi ?
Arată-ți sufletul în vechile oglinzi.

Te pierzi și tu cu seva ta de dac…
Statura de roman și graiul om te fac…
Să prețuiești valoarea și neamul ți-a fost dat,
Sorbit de vremea bună, de genii ai uitat.

Ți-i amintești când filmul se termină,
Când teatrul se închide, poemu-i fără rimă…
E prea târziu, române, să te-nchini…
În loc de flori, o viață au primit doar spini…

6 noiembrie 2010

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s