De “rumegat” la adăpostul nopții: “Fiul” – Michel Rostain

Am reușit să citesc prima carte în cadrul campaniei vALLuntar. Este vorba despre “Fiul”, autor Michel Rostain care poate fi achiziționată direct de pe site-ul Editurii ALL – http://www.all.ro.

De regulă, în alegerea unei cărți țin cont de recomandări, alte recenzii, critici, dar de această dată, am răspuns afirmativ campaniei vALLuntar, cu inima deschisă și am ales cele două cărți fără a sta pe gânduri, ci alegând în funcție de titluri, sperând la povești cu “fir”, așa cum îmi place mie să le numesc. Nu am dat greș…

“Fiul” se numără deja printre cărțile pe care, odată prinse între degete, nu le pot lăsa până nu ajung la finele poveștii. Pe parcursul celor 115 pagini se prezintă ultimele zile din viața unui tânăr, Lion, moartea acestuia cauzată de o meningită care i-a “măcinat” trupul într-un timp destul de scurt, ritualul incinerării, dar ceea ce mă zdruncină puternic pe mine, cititorul, este că toate aceste evenimente sunt puse pe tapet chiar de către Lion care pare a povesti în fața noastră, a tuturor aceste trăiri atât din ipostaza de ființă prin ale cărei vene curge sânge cald, cât și din statutul de decedat.
Lion vorbește despre grija pe care i-o purtau părinții, de dragostea pe care o nutrea pentru aceștia, dar totodată de o răceală caracteristică vârstei rebele- 21 ani. Sunt descrise momentele de apropiere dintre fiu- părinți care au marcat ultimele zile din viața tânărului, amintiri care îi tulbură pe părinți, în special pe tatăl care în primele zile ce au urmat morții fiului încearcă să caute răspunsuri, gândul ducându-l poate și la alte obiceiuri specifice tinerilor care l-ar fi adus în pragul morții – poate consumul de substanțe interzise.
În continuare suntem purtați pe un “pat” al durerii unor părinți care dacă în urmă cu o seară se bucurau de prezența fiului, acum îl plâng nebunește și brusc se văd nevoiți a lua hotărâri lumești, creștinești… ce să se întâmple cu cadavrul: incinerat sau îngropat ? Ce culoare să aibă sicriul ? În care cimitir ? Cu MC sau fără ? Cruce sau fără ? Cu muzică, flori albe … Și odată luate toate hotărârile, aveau să afle mai târziu că acestea ar fi fost și dorințele lui Lion, conform unor destăinuiri pe care le făcuse față de o prietenă: să fie incinerat, să aibă flori albe la ceremonie, o parte din cenușă să fie aruncată în Islanda. Cei doi părinți merg cu un rest de cenușă în Islanda, o aruncă pe un munte și abia atunci simt bucuria că ar fi îndeplinit toate dorințele lui Lion.

Destul de trist “firul”, dese momentele de durere cruntă, de lacrimi, de neputință în fața bolii, a morții, însă Lion are grijă ca nu de puține ori să introducă în discursul său ironie, puțin umor negru, făcând uneori haz până și de starea jalnică în care ajunsese tatăl după moartea fiului.

Am să mă opresc aici, dar nu înainte de a vă sugera să citiți această carte dacă veți avea ocazia, o carte plină de trăire, de dragoste fiu-părinți, părinți-fiu, de viață și comunicare sub toate formele.

Am citit această carte în cadrul campaniei vALLuntar, inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Conform campaniei, pentru fiecare pachețel de 15 comentarii/recenzie, vom planta câte un copăcel. Detalii despre ce se va întâmpla cu acești copăcei în Vrancea, găsiți chiar pe site-ul Blogosferei Vrancea http://blogosfera-vrancea.ro/valluntar-in-vrancea/.

Bucurați-vă de cărți în fiecare zi !