De “rumegat” la adăpostul nopții: “Șoseaua Cățelu 42” – Alina Nedelea

Cartea “Șoseaua Cățelu 42” am primit-o în dar de la Tudor Bezea în cadrul proiectului său “Cărți pentru cugetări”.
Îi amân citirea de ceva vreme, fie din lipsă de timp, fie din lipsă de răbdare a neuronului meu … însă, cum zilele trecute am fost în concediu, cartea m-a atras ca un magnet. Recunosc că am vrut să renunț definitiv la ea chiar după citirea primelor pagini, când așa dureros, dar simplu și ironic Alina Nedelea ne descrie episodul morții mamei sale, despre care avea să afle mai târziu că a fost mamă adoptivă, iar cea adevărată fiind o bună prietenă de familie, Aura, de care micuța Alina se simțea tare atașată, ba mai mult într-un episod a prezentat-o la școală drept mama ei adevărată.

De ce “Șoseaua Cățelu 42” ? Acesta era numele străzii pe care se afla casa în care Alina Nedelea petrece ani buni din viața sa alături de familia adoptivă, iar mai târziu, se retrage des în această clădire, atunci când simte a fugi de Aura și de soțul ei, Victor.

E o carte care descrie în amănunt episoade crunte din perioada comunismului în care, cu siguranță, mulți dintre voi s-ar regăsi. Nopți pierdute la cozi interminabile pentru o bucată de carne sau de pâine sau pentru nimic, pentru că nu de puține ori se întâmpla ca cineva să arunce la întâmplare zvonul că peste noapte se vor aduce produse la alimentară.
O văd pe Alina în diverse etape ale vieții, îi gust cu drag din inocența copilăriei, când se recomandă drept fiica Rominei Power și Al Bano, când se bucură de cravata de pionier sau când aude pentru prima dată de anorexie și spune tuturor că este atât de slabă tocmai pentru că suferă de anorexie și nu c-ar fi rezultatul foamei prelungite.

Nu lipsesc din roman, autobiografic, de altfel, bărbații alcoolici, premonițiile și visele în care credeau unele femei odată, avorturile repetate, tentativele de suicid, încercările de a găsi un rost în viață.

Am să mă opresc aici, în speranța că fiecare dintre voi va reuși să citească această carte. Nu vă așteptați la un roman scris într-un stil ales, ci mai degrabă imaginați-vă că Alina Nedelea vă povestește chiar vouă toate trăirile sale. Veți observa pe parcurs că exact sentimentul acesta vă va cuprinde, tocmai datorită stilului degajat, liber, ușor acid și ironic pe care Alina îl folosește în redarea cât mai sinceră a vieții sale în câteva zeci de pagini.

tn1_soseaua_catelu_42_n_tipar_12_mm

“Despre Dumnezeu o să vorbesc însă altă dată. Sau poate niciodată ! Fac parte, fără îndoială, dintre cei care cred cu desăvârșire că religia nu e altceva decât ceea ce îl împiedică tot timpul pe cel sărac să-l ucidă pe cel bogat”.

“Am lăsat totul ca să-mi urmez dragostea, nu stăpânul.(…) El e total convins că face pentru mine tot ceea ce trebuie, în vreme ce eu sunt convinsă că iubirea nu te orbește, ci te îndobitocește pe viață”.

Advertisements

One thought on “De “rumegat” la adăpostul nopții: “Șoseaua Cățelu 42” – Alina Nedelea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s