O plajă a sufletelor despuiate

n-aș fi vrut niciodată
să cunosc marea cu
plaja pe care sufletele
lenevesc despuiate,
așteptând ochi înfometați
să le soarbă ființa …

n-aș fi vrut niciodată
s-alerg desculță
printre firele mărunte
de-un nisip înfierbântat
de trupurile dezgolite
ale ființelor frământate …

n-aș fi vrut niciodată
să-mi înfrupt făptura
dintr-un apus în care
soarele însuși se pierde,
lăsând pe-aleile de valuri
urme de dor și foame…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s