Unei iubite … oarecare

Știi tu, dar, iubită dragă,
pașii ce spre cer te poartă …
parcă-n vis sau pe pământ,
mi te scaldă-n orice gând …

Și-s dureri cum numa’ mama
știe-a strânge-n pumn sărmana…
ăsta e calvarul ființei,
să fiu pradă neputinței.

Dară tu, iubită … tu …
cum să sfarmi în dor și nu
vrei să-mi sufli dor, iubire,
smulgi din mine-orice trăire…

Tu… o stană umblătoare …
mult prea cruntă visătoare…
rupe-ți-aș din sân suflarea,
să-ți știu veșnic sărutarea …

Tu … și cum mă-mbii în vis ?
Cum mă pierzi spre Rai închis …
dăruindu-mi vechi păcate,
doar prin șoapte … doar prin șoapte …

Blestema-te-aș, dar cu fală …
căci îmi ești preasfântă boală …
ce-mi sugrumă azi ființa …
zac și doare neputința …

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s