Bisoca, izvor nesecat de bucurie și frumos

Unii dintre voi știți deja cât de mult iubesc Bisoca… Știți deja că sufletu-mi ar putea să-i închine poeme întregi și toate ar fi nesemnificative în fața frumuseții reale, a sufletelor calde și senine ale oamenilor, a liniștii cu care ți se încarcă ființa din momentul în care ai pășit pe acest tărâm, unul desprins parcă din poveștile copilăriei fiecăruia dintre noi: cu oameni blânzi la chip și vorbă, speciali prin simplitate și seninătate, cu peisaje conturate de Însuși Dumnezeu, căsuțe din lemn și brazi stând de pază ici-colo :).

Astăzi am vizitat o familie tare dragă din această comună, niște prieteni pe care sufletul meu nu vrea să îi perceapă altfel. Ei chiar fac parte din categoria oamenilor speciali. A fost o zi perfectă: condus mult în compania nepoțelei mele, Valentina, ore bune petrecute în compania bisocenilor mei și alte câteva zeci de minute în care m-am bucurat de Bisoca, de peisaje, de apus, de luminițe, de depărtări, de mine…