Dragă jurnalist și dragă părinte, purtați o mare parte din vină pentru ceea ce se întâmplă cu ai noștri copii!

Nu știu dacă vă dați seama, dar suntem martorii unui fenomen extrem de periculos care îi are drept protagoniști pe micuții noștri- copiii.

În acest articol voi vorbi despre grozăvenia de joc al cărei nume nici măcar nu vreau să îl pomenesc pentru că nu merită și pentru că DA, voi, reprezentanții mass-media din România i-ați făcut suficientă reclamă!

151390-bigthumbnail

Dragi voi care vă dați jurnaliști, din punctul meu de vedere, purtați 50 % din vină pentru ceea ce se întâmplă copiilor noștri. Știați că înainte să începeți voi să promovați în masă acest “joc” îngrozitor, nepoții mei habar nu aveau de el?!?! Dacă ați fi fost măcar un pic conectați la realitatea asta a muritorilor de rând, v-ați fi întrebat, la rândul voștri, nepoții, copiii vecinilor, verișorii, ce informații dețin despre acest joc. Ghiciți ce? Ați fi constat că, sărmanii, habar nu aveau. Acum, însă, mulțumesc! Nepoții mei știu absolut tot despre această caracatiță nemernică! A fost suficient să lansați 2 – 3 știri și le-ați stârnit curiozitatea! Aaaa, păi cum așa? Habar nu aveați că adolescenții și, mai ales, copiii de vârste de până în 12 ani, sunt extrem de curioși? Citiți, maică, și cărți de psihologie dacă tot nu sunteți conectați la realitatea tuturor! Luați, pe rând, psihologia copilului, psihologia adolescenților și treceți și la nivelul următor că, cine știe ce joc murdar cu nume de mamifer drăguț mai apare în viitorul apropiat și ar putea atenta inclusiv la viața și bunăstarea adulților.

Da, sunteți responsabili pentru acei zeci de copii despre care scrieți că au încercat să își pună capăt zilelor în grup urmând instrucțiunile unui dereglat! Nu ați făcut decât să deschideți o cutie a Pandorei. Să nu-mi spuneți că, în mintea voastră, vă gândeați că după ce publicați și difuzați știrile cu pricina, părinții ar fi sistat accesul la internet copilului sau l-ar fi retras de la școală pentru că, nah, acolo este într-un mediu/ grup ce i-ar putea dăuna. Ei bine, nu!

Aș spune că mi-e scârbă de voi, dar am mâncat o pâine de jurnalist și știu ce și cum se “vinde”, dar haideți să nu vindem viețile copiilor noștri. Haideți mai degrabă să le construim un context în care să se dezvolte frumos, să crească armonios.

Cum ar fi să vă spălați păcatele? Nu știți cum? Oferiți, fraților, alternativa!!! V-ar scădea raiting-ul dacă săptămânal ați difuza o știre cu jocurile copilăriei noastre? Mai știți de șotron, “țară, țară, vrem ostași”, “de-a v-ați ascunselea”, “flori, fete sau băieți”. Nu știți sum să faceți asta? Asociați-vă cu un ONG căci, slavă Domnului, e plină țara asta de asociații și fundații, sau cu o școală. Dați-le drept sarcină organizarea unor activități de acest gen și faceți știre! Vrem și știri pozitive care, pe lângă faptul că le arată copiilor că se poate și altfel, mai spală și din imaginea voastră. Vă rog, cel puțin o dată pe săptămână scoateți din buletinul de știri una din acele multe materiale în care vorbiți despre nulități care și-au mai mărit anumite porțiuni ale corpului și aplecați-vă atenția asupra adevăratelor nevoi ale acestui popor…

Și aici am încheiat cu voi! Și nu, nu mi-e scârbă. Sunt doar dezamăgită…

Jumătatea de 50 % din vină se îndreaptă către tine, dragă părinte. Când ți-ai ascultat ultima dată copilul, nu doar cu urechea, ci și cu mintea și sufletul? Știi care sunt nevoile lui reale? Știi ce își dorește el, cu adevărat? Ei bine, nu are nevoie doar de mâncare, telefon performant, haine de firmă și să ia parte la toate excursiile și taberele organizate de școală. Nu are nevoie nici de acele multe cursuri la care l-ai înscris după programul școlar și în toate weekend-urile, de parc-ai vrea să scapi de el.

Are nevoie de cu totul altceva. Are nevoie, mai presus de orice de iubirea ta necondițională, de iubirea ta simțită și demonstrată, mai degrabă prin prezență activă, și mai puțin prin gesturi materiale. Copilul tău are nevoie să știe că ești acolo pentru el indiferent de ce s-ar întâmpla și că l-ai iubi indiferent ce ar face în viața lui. Copilul are nevoie și merită să îi fii un prieten bun căruia să simtă să îi povestească el cum am fost la școală, prin ce peripeții a mai trecut cu prietenii lui. Cum ar fi dacă cina de seară s-ar transforma într-un joc în care fiecare dintre voi, pornind de la niște imagini (construiește-ți singur un pachețel de 5-10 cărți cu imagini sugestive activităților uzuale din viața voastră), ar construi o poveste a zilei. Inclusiv tu! Copilul chiar vrea să asculte și povestea ta, cu bune și rele, cu zânuțele de la pauza de țigară și cu zmeul care îți dă deadline după deadline. Conectează-ți copilul mai mult la viața ta și îl vei avea de partea ta. Are dreptul să știe ce ți se întâmplă ție, nu doar să îi trântești ușa în nas sau să-l trimiți în camera lui atunci când ești prost dispus, obosit și cu nervii întinși din cauza unor aspecte care nu au nicio legătură cu el. Nu vorbesc despre a-l încărca cu toate problemele tale existențiale, ci de a-l transforma și pe el în micul tău confident. Ai idee cât de mult contează pentru el? Nu cred că are sens să îți povestesc despre cât de mult i-ar crește stima de sine, cât de fain s-ar închega relația copil- părinte. Pe astea bănuiesc că le știi și tu.

Cât despre accesul la internet… Am tot auzit zilele acestea “vaaaai, supravegheați-l non-stop (pe sărmanul copil), blocați site-uri (da, pe alea xxx, total de acord), tăiați-i netul de pe telefon/ tabletă/ laptop”. Really? Sunt eu bătută în cap sau copilul, odată pus în fața unei situații de “nu ai voie”, va face tot posibilul să facă fix lucrul interzis? Nu mai degrabă se rezolvă totul cu discuții constante cu micuțul despre viața lui și a ta, despre prietenie, despre bucurie, dar și altele mult mai pământene, precum siguranța pe internet??? Nu-mi zice că ai discutat deja cu el despre pericolele pe care le prezintă unele acțiuni în mediul online… Și cum a fost? I-ai zis “nu vorbi cu străinii”? Bravo! Such a great parent! A mai auzit asta de câteva n ori de pe la 3 ani încoace. Justifică-i orice lucru interzis. Copiii au nevoie să înțeleagă, nu să li se pună bariere. Copiii au nevoie de o punte de încredere între tine și ei, o punte suficient de puternică și construită pe valori împărtășite (nu impuse) încă din primii ani de viață.

sursă foto: aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s