Copilărie cu miros de nuc și adiere de fericire

E ziua în care, cu sufletele alergânde, călătorim cu toții în timp. Ne întoarcem spre anii peste care au nins atât de multe întâmplări, unele mai fascinante și mai frumoase ca altele. Închidem ochii și ne amintim de leagănul improvizat, un lanț lung atârnând de nucul bătrân din curte, de pick-up-ul vechi păstrat cu sfințenie într-un loc al podului, dar care ți-a adus atât de multă bucurie și somn dulce, de pâinea înmuiată în apă și-apoi tăvălită prin zahăr, de gogoșile cu floare de salcâm și, mai ales, de fuga neobosită în piciorușele goale…

Mă-ncearcă o emoție specială când mă gândesc la copilărie. Mă număr printre cei care au trăit o parte a copilăriei înainte de ’90, iar restul, după evenimentele decembriste.

Am un cufăr încărcat cu amintiri pestrițe. Cei care ați văzut Inside Out, vă puteți imagina cu ușurință cam câte sertărașe am în minte și în suflet, dar ce mă bucură cel mai mult e că am ce povesti și pot afirma cu seninătate “Pe vremea mea…”.

18698859_1895777087372175_19822916_o

Joacă, senin, culoare, carte. Cam asta ar fi, pe scurt, definiția copilăriei mele, a fraților și surorii mele. N-am fost deloc niște copii dintr-o familie înstărită, dar, poate, asta a făcut ca perioada aceea să fie cu totul și cu totul specială. Îmi amintesc cu mare drag (dar fratele mai mic sigur nu :))), cum îl chinuiam de fiecare dată când jucam Elasticul și cum, bineînțeles, trebuia să câștig de fiecare dată, iar mititelul îmi făcea “jocul” căci n-avea încotro. Apoi, De-a v-ați ascunselea. Sigur că amintiți și voi toate cotloanele prăfuite și înghesuite în care se piteam, pândind cu un ochi pe cel care ar fi trebuit să ne descopere ascunzătoarea. Călimana cu cerneală vă spune ceva? Era minunat când draga de mama mă îmbrăca cu hăinuțe în mai multe culori. Când se întâmpla să port o singură culoare, maxim două :)), eram clar the loser… Sau Șotronul… Doamne, cât de neobosiți puteam să fim! Cât țopăiam întreaga zi la Șotron, Leapșa, Măgarul între oi, Țară, Țară, vrem ostași, La perete, la perete stop… Vă amintiți și voi? Eram plini de o așa energie care ar putea face invidioși pe mulți din generațiile ulterioare. Uitam de foame, de sete, aveam niște resurse nebănuite pe care, pesemne, știam să le utilizăm într-un mod tare creativ.

Când aveam norocul să fim mai mulți copii, nu doar eu și fratele meu mai mic, era mare distracție. Clar, puneam noi de-un festival, de-un spectacol, de orice. Mai ales că pe vremea aceea și mai ales în sătucul în care trăiam noi, nu se întâmpla des să fie vreun eveniment special. Uneori, o dată pe an,  venea un nene magician care mai degrabă ne speria decât să ne impresioneze. Știți voi, trucurile cu lame, ace… Una peste alta, spectacolele pe care le improvizam chiar noi erau absolut delicioase și cu siguranță un sfert din sat ne auzea :)). Mai știți Tip Top MiniTop sau Feriți-vă de măgăruș? Ba mai mult, Cerbul de Aur :))). Exact asta încercam să facem și noi. Ne împopoțănam cu toate cele și urcam, pe rând, pe o scenă improvizată. Cântam, dansam, sub inspirația profundă a celor de la Andre, Animal X, Akcent, dar și mulți alții și, bineînțeles, așteptam și aplauze.

Ani mai târziu, joaca noastră a căpătat o nuanță mai serioasă. În locul leagănului, au început să apară corturi din pături, foi, peste foi, cărți, reviste uzate… da, aveam aproape o redacție în propria curte. Și scriam în fiecare zi la un Ziar al curții. Știri despre găina cutărica, pisicuța care nu știu ce a făcut, gândăcelul care a fost accidentat. Toate își găseau locul acolo.

Aaaa, am uitat să vă povestesc și despre mâncărurile speciale pe care le făceam din nisip, apă și diverse ierburi. Din fericire, fratele meu mai mic nu a fost obligat niciodată să guste :D.

Să vă mai spun și despre Paparudă, despre păpușile din mătase de porumb, despre teatrul de păpuși pe care-l făceam singurei în casă sau despre Stop, a mea?… Pe asta nu o știați? Amorțeam pe câte-o buturugă în fața porții așteptând să treacă câte-o mașină de culoarea aleasă de noi, iar când o zăream strigam în gura mare “Stop, a mea” :))

Offf, copilărie…

Avem atât de multe, multe amintiri frumoase care merită depănate din timp în timp, de păstrat într-un colț al sufletului și de împărtășit altora. Dar, toată viața ar trebui să fie încărcată cu astfel de momente, nu doar primii ani din viață pentru că, nu-i așa?, suntem copii cât ne dorim să fim.

Festivalul Opera Copiilor 

18620178_1328718057196406_228858277063206701_n

Și pentru că a venit vorba despre amintiri de poveste, despre gustul fără asemănare al copilăriei, trebuie musai să vă povestesc despre Festivalul Opera Copiilor, pe care Primăria Municipiului București în colaborare cu Opera Comică pentru Copii îl organizează în perioada 1 – 4 iunie, în Parcul Herăstrău și la Muzeul Satului. Timp de patru zile, cei mici, alături de familiile lor, au ocazia să vadă peste 15 spectacole de muzică, teatru, balet sau street dance, plus o gală extraordinară în care se vor întâlni cu cele mai frumoase povești ale Operei Comice pentru Copii! Pe aleile din Parcul Herăstrău vor avea loc numeroase activități pentru copii: Face Painting, Photo Point, Puzzle Point, Cinema OCC, Jocurile și Magazinul Operei Comice pentru Copii. Bineînțeles, intrarea este gratuită, iar tot ce-ți rămâne de făcut e să-ți iei copilul de mânuță și să creați împreună cele mai frumoase amintiri. Pentru mai multe informații despre acest eveniment minunat, faceți un click aici și dați join evenimentului Festivalul Opera Copiilor :).

“Să fim copii pentru înc-o zi…”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s