Acasă… 

13119_978374272172993_6300870062840041532_n

 

There is no place like home… și chiar așa și e. În cei 30 de ani de când fac umbră pământului (încă nu mi-am dat seama dacă e și cu folos, dar nu despre asta e vorba acum :D), nu mi-a fost dat să descopăr un alt loc care să îmi ofere sentimentele de “acasă”, de “mama și tata”, de “iubire fără așteptări”, de “liniște și zbucium” în același timp…

Anul acesta se împlinesc 4 ani de când am plecat din cuib… Puțini? Mulți? Doar dorul meu știe. Revin cât pot de des, dar nimic, nimic nu poate substitui tot ce-mi oferă “acasă”.

Aici păstrez cu sfințenie:

  • cafelele de foarte dimineață băute cu mama în timp ce ne purtau gândurile pe cărări întortocheate. Uneori, discuțiile noastre chiar n-aveau logică, fir, însă n-aș da pe nimic altceva cafeaua aburindă băută până toamna târziu în curte, sub umbrar alături de mama mea – singura prietenă adevărată venită la pachet cu viața :);
  • vorbele atât de pline de sens și senin pe care tata întotdeauna le are într-un sertar magic. Chiar și-acum când cic-aș fi dita’ femeia (figurat. La propriu, 43 spre 44. Kile :)))), când îmi vorbește tata, întreaga ființă se conectează la el… Dacă m-aș mai naște de o mie de ori, tot pe el l-aș alege să-mi fie tată;
  • deciziile proaste care mi-au fost în timp cei mai buni profesori. Cam câte-au fost? Multe. Unele mi-au adus suferințe crunte, dar cu toate m-am împrietenit… prin acceptare;
  • orele de muncă până la 3-4 dimineața, dar pe care nu le-am regretat nicio secundă. Da, știu, I’m a workaholic and I f…ing love this!
  • iubirile adevărate, dăruirea, încrederea și reușita prin puterea exemplului. Pe toate le-am cunoscut prin nepoții mei. Aș putea scrie o carte despre fiecare în parte sau mai degrabă despre cum fiecare și-a adus aportul la “creșterea” mea.

Tot aici mă reconectez la izvorul meu de creativitate. În timida căsuță a copilăriei s-au scris zeci de poezii, s-au citit sute de cărți, a curs cerneală râuri, râuri, iar fiecare gând călătorea într-o lume de care m-am despărțit odată cu plecarea de acasă…

Acasă… încă mă așteaptă copilăria… cu tot ce a însemnat ea. De multe ori cu puțin, dar de fiecare dată cu familia, cu părinții aflați într-un zbucium permanent pentru a ne oferi educație, mâncare și hăinuțe pentru școală, cu cele peste 120 de păpuși care parcă și-acum mă strigă la joacă sperând să recuperăm timpul pierdut în favoarea cărților, cu căsuțele în miniatură construite în lut, cu visuri, planuri, dorințe (cele mai multe ucise din faşă :D)…

Și mai presus de orice, acasă cu mine crescând.

Off, casă, acasă, dulce casă…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s