Peritonita infecțioasă felină – dușmanul lui Firicel și… al nostru 

Mă chinui să scriu câteva rânduri de zile întregi… mi-e greu, dar e musai pentru că, la rândul meu, am căutat disperată orice urmă de articol pe această temă, de oameni ale căror pisicuțe au fost diagnosticate cu PIF – Peritonită Infecțioasă Felină.

23167787_1824925027517909_6577245767950118670_n

Cei mai mulți dintre voi îl știți pe unul dintre suflețelele noastre blănoase – Firicel, un băiețel în vârstă de doar 2 anișori. Până în urmă cu 7 săptămâni, era ghemulețul nostru de energie. Nu trecea nicio zi fără să ne-aducă o rază de bucurie, un hohot de râs generat de boacănele și scamatoriile pe care le făcea la orice oră din zi și noapte. Boschețel, grăsan, terorist, nesătul, nebun, frumusețe, bebeluș, milog… toate i se potriveau.

Așa era Firicel până acum 7 săptămâni. Într-o seară obișnuită de vineri îi dăm conserva lui preferată. Pofticios și mâncăcios din fire, curăță farfurioara cât ai clipi. La nici două ore, varsă tot… Nu ne panicăm, ba chiar ne amuzăm. “Ha, ha, ha. În sfârșit, scoți și tu ghemulețele de blăniță pe altă parte”. Gândindu-ne că sigur nu i-a picat conserva bine, nu ne îngrijorează foarte tare nici starea lui de apatie de peste weekend. Doar că, a urmat o săptămână în care simptomele au început să se agraveze. Apatia a fost primul semn. Apoi, s-a retras/ ascuns în dulap și nu ieșea de acolo decât pentru a mânca. În maxim o săptămână, Firicel s-a uscat văzând cu ochii, dar burtica îi era la fel de proeminentă ca și înainte (dacă știam de înainte de PIF, asta sigur m-ar fi îngrijorat).

Prima vizită la veterinar 

Prima vizită la veterinar ne-a dat universul peste cap. Preț de câteva ore, doi oameni minunați de la Estela Pet – zona Orizont l-au examinat, l-au palpat, i-au făcut teste de sânge și analize… Amândoi așteptam cu sufletul la gură rezultatele, dar nici prin cap nu ne trecea că seara aceea era doar începutul calvarului… Am citit și simțit atâta îngrijorare în cuvintele și privirile medicilor, încât pământul însuși a început să se miște diferit. Știu că mă chinuiam să țin minte măcar frânturi din discuțiile medicilor pentru a mă documenta mai bine acasă. Răsunau în minte doar FIV, PIF, FELV, leucemie, cancer, dar niciunele nu erau confirmate de medici. Ei doar încercau să ne liniștească pentru a aștepta rezultatele și a stabili pașii următori.

Primele rezultate: Firicel era praf… lichid în abdomen, rinichi mărit, anemie și aproape nicio valoare din analizele la sânge nu era în parametrii normali…

Din acea seară, Firicel a intrat pe tratament de urgență, pentru început pentru a-i reduce cantitatea de lichid din abdomen.

După prima săptămână de tratament, Firi și-a mai revenit și timp de trei zile am crezut că gata, he’s back :). Și-a reluat obiceiul de a sta lângă și cu noi, mânca la fel de bine ca înainte… dar minunea a durat doar trei zile.

O lună de foc 

Ce a urmat pentru Firi? Numeroase alte analize pentru a ne da seama cu toții ce Dumnezeu are… Recoltări de sânge din ambele lăbuțe superioare… Venele refuzau să mai dea sânge. Trecem la recoltare de sânge direct din jugulară… și nu o singură dată. Ecografii abdominale. Rezultatele veneau pe rând.

Nu are cancer.

Nu are leucemie.

Nu are diabet.

Nu are limfom renal.

Are totuși o insuficiență renală.

Un du-te vino între cabinet și casă, în fiecare seară.

În una din seri, în disperarea noastră și a medicilor, se recurge la puncție direct din rinichiul care se dovedea a fi cel mai afectat de boală :(. I se face și testul pentru PIF – negativ (dar rezultatul nu este sigur. Citiți pe internet mai multe despre acest test și veți afla vrute și nevrute).

A doua zi de dimineață, medicul îi repetă și ecografia abdominală. Îl sună pe prietenul meu pentru a-i da vestea: “lichidul s-a extins în torace și la inimă. Cel mai probabil are PIF- peritonită infecțioasă felină.”

Exact ca un robot, prietenul meu mă sună și-mi spune: “M-a sunat medicul. I-au repetat ecografia. S-a extins lichidul. Are PIF. Nu mai au ce să-i facă” (și el era în stare de șoc; aveam să înțeleg mai târziu în aceeași zi). În rest, nu mai știu ce a zis… nu am mai auzit. M-au luat în aceeași secundă toate durerile, de ficat, de stomac, de inimă. Simțeam cum aș putea să îmi înghit sufletul. Numai asta nu voiam să aud. Orice altceva putea fi tratat, operat, dar nu asta. Cel mai negru coșmar.

Ajung la cabinet. Firi era deja decontectat de la perfuzie. Doamna doctor, toată un suflet, nu vrea totuși să renunțe și nici ea, ca și noi, să accepte diagnosticul. (Nu vă mai povestesc cât de tare s-a îndrăgostit de Firi în toată această perioadă…)

Mergem și la cardiolog. Are o mică problemă la inimă, dar e tratabil și nu e cauza stării lui…

Așteptam încă rezultatele de la puncția din rinichi… Ajung seara următoare :(. Doar reconfirmă ceea ce știam din ziua anterioară, dar refuzam să acceptăm: peritonită infecțioasă felină.

Medicii lui Firi ne spun ce variante avem: eutanasierea imediată sau tratament îndelungat doar pentru a-l ține pe o linie de plutire. Unii pisoi chiar au șanse, nu să se vindece, ci să mai trăiască o perioadă (săptămâni, luni sau ani). Am analizat ambele variante, dar nu am fost și nu suntem pregătiți pentru prima variantă. Nu câtă vreme în ochișorii lui citim viața și speranța.

Câte zile în șir de plâns alături de el? Câte nopți nedormite? Câte certuri și împăcări cu Dumnezeu? Nu le mai știm numărul, dar știm că lupta nu se termină aici. Ne strângem gândurile, energiile și câtă vreme dă semne că ar vrea să lupte și el… noi suntem lângă el. 

De când am aflat diagnosticul, Firi e pe tratament acasă. În fiecare zi, dimineața și seara ia câte un cocktail de medicamente: antibiotice, Azodyl, Furosemid, Enapril (1/6 din o pastilă pentru afecțiunea cardiacă), probiotice, pastilă pentru poftă de mâncare, soluție pentru poftă de mâncare, medicamente pentru ficat, medicamente pentru imunitate, uneori chiar și NoSpa. Uneori le ia fără probleme. Alteori le varsă în scurt timp… Uneori mănâncă/ gustă, alteori nici măcar nu vrea să miroasă mâncarea.

În unele nopți doarme. Alteori ne vrea doar lângă el, în colțul lui de după ușă.

Luptăm cu și pentru suflețelul nostru…

Hai, PIF, ce zici? Ne-mprietenim puțin?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s