10 ani de lacto-vegetarianism


Iuhuuuuuu! 10 ani! 10 ani de lacto-vegetarianism! First of all, la mulți ani tuturor animalelor! (a se citi fără pauză/virgulă între “tuturor” și “animalelor” :P) Adică, la mulți ani tuturor animalelor pe care le-am salvat prin adoptarea acestui stil de viață în urmă cu 10 ani! Măiculiță, mi se pare o veșnicie, o veșnicie în care nu am simțit “poftă” nici măcar o dată! 10 ani în care nu mi-au curs balele în fața unei tăvi cu mititei și nici nu m-au durut sânii (wtf?! n.r. cu explicația: în tradiția populară :))) așa s-ar manifesta fizic pofta nesatisfăcută) în fața oalei cu sarmale. 

‘Sorry to keep asking, but are you sure you prepared mine separately?’

Cei care mă urmăriți de mai multă vreme, știți deja că a fi vegetarian nu a fost o decizie conștientă, ci, mai degrabă, organismul și-a impus la un moment dat propriile reguli, iar eu nu am putut decât să-l respect și să-i îmbrățișez formula magică. 

Acest stil de viață a venit însă cu numeroase pros & cons, cele mai multe, bineînțeles, din mediul extern. 

Și pentru că sunt mult mai interesante cons: 

10 ani și niște treburi de m-au scos din sărite

  1. “Ești bolnavă?”, “Vrei să salvezi animalele/planeta?”, “De ce nu mănânci carne?”. Ca specie, noi oamenii suntem ai naibii de curioși și, de cele mai multe ori, ce nu funcționează după regulile noastre, este total anormal. Nu cred că a existat om cu care am interacționat mai mult în ultimii 10 ani, care să nu ajungă să mă interogheze despre alegerilor mele nutriționale. Și nu, nu m-a deranjat musai curiozitatea, ci modul în care a fost exprimată. Știți filmele alea de acțiune în care un infractor este asaltat cu un val întrebări de unul, doi agenți? Ăla nu cedează sau oferă un răspuns scurt, iar cei doi tot insistă. Fix așa m-am simțit eu în multe momente din ultimii ani. Ajunsesem să am în minte ca atunci când fac cunoștință cu cineva să-i spun direct “Sunt Stănica, sunt vegetariană nu pentru că ar fi la modă (pentru că da, unii după zeci de ani în care s-au tăvălit în slană și drob, într-o noapte au o revelație și încep să pozeze în avocații purcelușilor de lapte), ci din considerente personale. Not your business. Deal?!”.     
  2. “Vaaaai, săraca! Și mănânci doar… frunze?”. Mai tare decât curiozitatea, m-a enervat mila pe care o simțeam în glasul și privirea interlocutorului. WTF once again. Dacă mă vezi happy, înseamnă că sunt mai mult decât ok cu alegerea mea și că stilul meu de viață mă satisface în totalitate. Nu mi-am înfrântat pofte pentru că… ghici ce?… nu au existat. Dacă ai avut vreodată curiozitatea să răsfoiești o carte despre cum funcționăm noi, oamenii, ai ști că totul pornește de la centrul de comandă – creierul. Iar al meu încă funcționează dureros de bine.     
  3. “Ia și gustă! Nu știi ce pierzi”. Insistența este în top trei chestii deloc pe placul meu. Te așezi liniștit la masă. Începi să-ți rumegi frunzele și deodată toate privile sunt ațintite asupra ta. Simți cum una dintre frunze se leagănă pe omușor și nici nu mai vrea să plece de acolo când începe o tornadă de insistențe “Uite ce bine arată! Hai, ia o bucățică din porcușorul ăsta bălăcit în sos. Măcar câteva linguri din ciorbița asta de văcuță. Hai, hai, că poate nu refuzi și puiuțul ăsta rumenit în sos de osânză”. No hard feelings, dar au fost episoade în care-mi venea să mă retrag în baie să-mi rumeg frunzele în liniște :)))).  
  4. “De asta ești așa slabă. Uită-te la tine cum ți se văd oasele”. Nu, nu de asta sunt slabă. Sunt slabă pentru că (șoc, șoc, șoc) nu trăiesc pentru a mânca, ci mănânc exact cât am nevoie ca să trăiesc. Nu am avut niciodată o pasiune pentru “a mânca” și-mi hrănesc corpul doar atunci când o cere. Dacă o banană/zi e tot ce vrea, asta-i dau. Dacă vrea o ciocolată întreagă, asta-i dau. Da, am grijă la cum arăt, dar asta nicidecum nu a venit la pachet cu vegetarianismul. Suntem femei, ce naiba?! O porție mai mică, renunțarea la grăsimi, la prăjeli, la dulciuri din abundență poate te-ar ajuta și pe tine, nu? 
  5. Glume, glume și iar glume. Îmi plac glumele bune. Ador autoironia, așa că, de cele mai multe ori, dacă faci o glumă bună care mă vizează în mod direct, voi pune și eu paie pe foc și vom râde împreună de mine. Dar, când glumele sunt extrem de depășite și insiști asupra lor, e posibil ca unul dintre noi să ajungă să se simtă jenat :D. Și promit că nu voi fi eu aceea întotdeauna :D. Exemplu de glumă expirată? Vă spuns doar atât “carne”, “vegetarian”. Mintea voastră poate ghici :D. 
  6. “Săracul iubitul tău… Pe el tot cu frunze îl hrănești???” Peste 10 kile în plus nu cred că arată că l-aș hrăni cu frunze, nu? Șoc, șoc, șoc again, dar gătesc carne și cu carne! Pentru iubitul meu, pentru cei apropiați. Da, n-am absolut nicio problemă în a prepara diferite mâncăruri cu carne. Și cred că gătesc și bine. Deh, moldoveancă :D, aplecată asupra nevoilor celorlalți. Avantajul meu este că am gătit întotdeauna, astfel încât mi-am dezvoltat multe alte simțuri și nu am nevoie să gust mâncarea pentru a ști dacă are suficientă sare. Reclamații n-am avut până acum :D.    

Bineînțeles că stilul acesta de viață are și niște părți mega faine pe care nu le conștientizezi când deja este împământenit. La început, observi una, alta, apoi vegetarianismul este parte din tine și nu ți se mai pare nimic wow. 

  1. Dacă ai ceva kilograme în plus, e posibil să te ajute să scapi de ele. Spun este posibil pentru că depinde de cantitate. Imaginați-vă doar o văcuță foarte grasă (așa cum sunt mai toate). Mănâncă doar iarbă, nu? Dar în ce cantitate :D? Deci, cantitatea depinde în orice stil de viață dacă vreți să scăpați de ceva strat adipos. 
  2. Faci mega economii :)))). Salată/legume la grătar vs orice fel sofisticat din carne. Atât zic :)))) 
  3. Legumele, fructele îți pot asigura fibre, proteine și grăsimi sănătoase. 
  4. Unele fructe îți pot satisface pofta de dulce într-un mod sănătos :D. 
  5. Detoxifiere – n-am auzit până acum de detoxifiere cu carne :)). Deci, tot spre vegies ne îndreptăm atenția.      

În final, dacă ar fi să dau timpul înapoi cu 10 ani, aș acționa și face aceleași alegeri pentru că în cazul meu totul a curs firesc și fără procese interioare care să pună la îndoială modul în care am ales să trăiesc. 

În schimb, nu încurajez vegetarianismul care n-are la bază niciun principiu, ci “este la modă” sau, mai grav “ți-e milă de animăluțe”. În cei 20-30 de ani în care papilele tale gustative au dat chef cu cărniță de porc sau văcuță, nu ți-a fost milă de animăluțe? Stop trying to sell me shit :D!

Dacă vrei să fii mai mult decât mâncare, trebuie să îți identifici singur stilul cu care ești cel mai confortabil, să îți asculți corpul și să îi răspunzi întocmai. Dacă te hotărăști să devii vegetarian, întreabă-te de ce și fii cât se poate de sincer cu tine. Poate vrei să fii mai sănătos, poate vrei un ten mai curat și mai luminos. Începe cu o cură de detoxifiere înainte de a-ți face o promisiune. Vezi dacă și cum funcționează la tine și abia apoi ia o decizie. 

Nu poți fi salvatorul nimănui, nici măcar al tău, bălind la o tavă cu cârnăciori și având orgasm de fiecare dată când în fața ta se mănâncă caltaboș și pârjoale moldovenești! 

Fii ca Ion! Trăiește fix cum așa cum vrei, nu încadrându-te într-un șablon social care uneori îți poate fi cam strâmt ;).   

Dacă ești curios despre începuturile mele în ale vegetarianismului, citește un articol scris cu ceva ani în urmă.

Sursă foto

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s