Balada omului sarac

…se-avanta catre lumi de faima.
Se vede rege, imparat
Nu simte-n vene nicio spaima
De griji parca a uitat…

Cu ochii-nchisi spre nemurire
Viseaza-n taina cu mult dor
Gusta bani si fericire
Se bucura de-un strop de-amor…

In mana – cheie de palat.
Pe cap de casmir caciula…
Par carunt , barbat bogat.
Musafiri, masa destula.

Dar vremea-i parca impotriva…
Si tuna, casa-i se framanta…
Buimac in ora prea tardiva,
Omul sarac la cer se-ncrunta.

Si blestemand in gand, sarmanul…
Visand timid spre-un loc mai bun…
Uita ce gust are banul…
Si-afara fulgera…si ploua…si tuna…

Cu ochii-nlacrimati de-amar
Gusta dintr-un colt de paine
Vin- o gura din pahar
Sa-i ajunga pana maine.

Lemne-n foc- doar cate unul.
Zdrente-i tin de cald gramada.
In casa-i ploua cu furtunul…
Tot tavanu-i sta sa cada.

Nici copiii nu-i mai are
Sa-i aduca-o multumire
Sta plangand la lumanare
Vrea un dram de fericire.

“N-am avut noroc in viata…”
Isi tot spune-al nostru om…
Fara pofta sau speranta,
Dar cu iz de mare domn.

Si sufland in lumanare,
Ghemuindu-se-n culcus,
Omul merge la culcare
…”Ia sa vezi averi acus”…

18 octombrie 2010