Moara de Hârtie și Satul Meșteșugurilor- gură de oxigen pentru minte și suflet!

IMAG4472

 

N-am să mă opresc din a iubi tradiționalul nicicând! Îmi curge prin vene odată cu sângele și-mi străbate gândul mai frumos decât o face orice altceva, iar de mi-ar fi dat darul de a mă naște încă o dată, cu siguranță m-aș naște într-un loc plin de oameni frumoși, iubitori de tradiție, de rădăcină, de împletitură și lut, de natură…

Exact așa cum mi s-a arătat astăzi unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut de la venirea mea în București: tărâmul ce găzduiește Moara de Hârtie și Satul Meșteșugurilor din Comana.

Povestea este pe cât de simplă, pe atât de frumoasă. Pe Ion Georgescu l-am cunoscut în urmă cu mai bine de 4 ani, când, ajunsă la Bisoca, am descoperit oameni atât de pasionați de meșteșuguri… încât nu am putut sta degeaba în fața dorinței lor de a duce mai departe arta împletiturii. Ion a fost unul dintre cei care au avut încredere că DA, oamenii aceștia și arta merită orice efort (iarnă cruntă și mofturoasă, drumuri lungi etc.).  De la el și de la doamna Rodica Ispas, un meșter de o calitate umană ieșită din comun, am înțeles că frumosul stă, de fapt, în lucrurile care ne întorc spre rădăcină… Atâta seninătate, pasiune și devotament artei nu mi-a mai fost dat să văd… până azi.

 

Moara de Hârtie

 

Moara de Hârtie, copilul de suflet al soților Dana și Ion Georgescu, este, cu siguranță, desprins din cele mai frumoase povești! Acele povești pe care bătrânii noștri ni le spuneau despre timpurile în care scriau scrisori cu penița și ajungeau după multe, multe zile la destinatari, iar cărțile și orice altă scriitură erau rezultatul multor ore de lucru în tipografii.

Ajungi la Moara de Hârtie după ce străbați un drum de aproximativ 40 km din București. Drum foarte bun, drept, modern până la primul indicator către stânga “Comana”. De aici, parcă deja pătrunzi într-o altă lume: căsuțe vechi, garduri din lemn scorojit, bătrâni care-și petrec timpul în fața porții curioși la vederea oricărei mașini trecânde. Aici și cerul parcă e mai albastru… Iar Moara de Hârtie, așezată în comuna Comana, atât de plină de viață, este cadoul pe care îl primește sufletul flămânzit. Imediat ce intri în curtea Morii, ești întâmpinat de o domniță atât de senină, prietenoasă, ale cărei vorbe îți ajung exact acolo unde ai mai multă nevoie: în suflet. Te invită imediat să pornești călătoria. Prima oprire: Muzeul Moara de Hârtie. Obiecte extrem de vechi au fost culese în timp și recondiționate de către soții Georgescu: diverse maşini pentru tipărituri, ghilotine funcționale, presă de legătură, o presă cu care se fac diverse ornamente aurii, ba chiar și o încăpere care găzduiește dulapuri întregi cu sertărașe în care se află toate litere din alfabet, așa cum i se spunea pe vremuri- zețărie.

This slideshow requires JavaScript.

Ne îndreptăm acum spre Moara de Hârtie, cea despre care auzisem de ani buni și în ale cărei taine așteptam cu nerăbdare să intru. Dana ne este ghid și gazdă și nu face decât să ne aline sufletul când ne povestește cu atâta bucurie și seninătate despre fiecare cotlon al acestui loc. Aici vedem cum hârtia reciclată este prelucrată și cu ajutorul a două mâini dibace și a diverselor plante din pădurea din apropiere prinde cea mai frumoasă formă și textură.

 

This slideshow requires JavaScript.

   

Satul Meșteșugurilor

 

Satul Meșteșugurilor este elementul de noutate al acestui tărâm. În aceeași curte cu Moara de Hârtie, au fost ridicate din chirpici, paiantă și lemn mai multe căsuțe, fiecare purtând un nume aparte și găzduind câte un atelier.

Atelierul cu rost

Primul atelier vizitat “Atelierul cu rost”. Aici războaie de țesut vechi și noi sunt utilizate de oameni care de ani de zile se dăruiesc meșteșugurilor, dar și de către tineri care doresc să ducă mai departe tradiția. Covorașe, ii, gentuțe, toate sunt lucrate cu bucurie și îndemânare.

This slideshow requires JavaScript.

  La Păpurești

Păpurești este cel de-al doilea atelier. Aici ne-a întâmpinat o doamnă care meșterea de dor la o păpușă din papură. Da, este locul în care papura prinde viață și se transformă în lucruri minunate: cele două mascote ale atelierului- păpușile Păpurești și Păpurica, papornițe, papuci, ștergare.

This slideshow requires JavaScript.

 La fierărie

La fierărie se bate fierul cât e cald, la propriu🙂

This slideshow requires JavaScript.

 Olarniță

Următorul atelier în care am fost fascinați este Olarnița- atelierul de olărit. Aici meșterii scot de sub mâinile pline de lut umezit adevărate capodopere. Și pentru ca arta să fie completă, după ce meșterul olar a dat o formă lutului proaspăt, un artist plastic continuă dând un aspect ușor stilizat  produsului… în funcție de inspirație sau de ce-i transmite obiectul c-așa-i cu artiștii😀😉.

This slideshow requires JavaScript.

Atelierul de lemn

La atelierul de lemn se întâmplă magia cu scândură, butuci sau orice altă fărâmă de lemn. Cu obiectele lucrate aici a fost deja dotat întregul sătuc: băncuțe, coșuri pentru gunoi, iar lucrurile nu se vor opri aici🙂. Și așa cum bine era scris pe o bucată de lemn atârnată în atelier… aici totul e în armonie.

 

This slideshow requires JavaScript.

 Brutăria și Moara cu povești

Din categoria “to be continued”, soții Georgescu ne povestesc că în curând vor deveni funcționale și Brutăria și Moara cu povești. Așadar, la următoarea vizită ne vom bucura de cea mai bună și proaspătă pâinică, plăcinte.

This slideshow requires JavaScript.

Iubitorii de frumos vor avea posibilitatea ca la finele vizitei să și achiziționeze obiecte lucrate de către meșterii populari. De asemenea, fiecare dintre vizitatori are posibilitatea să meșterească și să plece acasă cu propriile capodopere. Acum, la sfârșit de călătorie virtuală, vă las să vă mai bucurați de câteva imagini surprinse la Moara de Hârtie și Satul Meșteșugurilor, dar nu înainte de a vă invita să vizitați pentru mai multe informații și detalii administrative și paginile oficiale:

https://moaradehartie.ro

 

This slideshow requires JavaScript.

 

 

Barefoot…

13567413_1268557446488006_4568630427089718673_n

 

Îi văd de cel puțin două ori pe săptămână… Două frânturi de carne care cu doar câțiva centimetri ți-ar putea trece de genunchi, două mogâldețe uneori zgribulite, alteori cu pieptul îndreptat spre soare, dar întotdeauna… cu chipul plin de bucurie, senin și un zâmbet de-ți taie din rădăcină orice gând negativ ai avea.
Azi scriu despre ei în semn de recunoștință pentru bucuria clipei, pentru fiecare zâmbețel și salut cu mânuțele lor mici, plăpânde, pline de noroi și urme de-nghețată…
Desculți, cu piciorușele murdare, îmbrăcați în tricouri cu multe numere mai mari, suficient de lungi cât să le acopere toate cele, cu mânuțele grăsunele care păstrează urmele înghețatei de ieri, a jocului cu noroiul, a îmbrățișării copilăriei sărăcăcioase, dar atât de aproape de rădăcină… Dimineața îi observ așezați lângă adulți pe două urme de bolțar în fața casei lor. Micuții, cu ochii mari și încă atât de blânzi, privesc în câteva secunde fiecare om din tramvaiul ce trece prin fața lor. Din când în când mai ridică mânuța și salută cu atâta bucurie de-ți vine să cobori la prima stație și să mergi să-i iei în brațe…
A doua dimineață… povestea se repetă și simți aceeași bucurie ca atunci când îți revezi un prieten drag…

Cu recunoștință!

sursă foto: www.bbc.co.uk

De ce să ne ducem copiii la ateliere de dezvoltare personală?

happy-kids-clipart-transparent

În ultimii ani se vorbește din ce în ce mai des despre dezvoltare personală pe toate canalele, iar firmele specializate au o gamă destul de variată de cursuri.  Adulții sunt primii care experimentează majoritatea atelierelor și workshopurilor menite să le aducă un strop de mai bine în viețile personale și profesionale.

 

Ceea ce bună parte dintre noi nu știm, încă, este importanța atelierelor de dezvoltare personale asupra copiilor, cei mai noi dintre beneficiarii acestei componente educaționale. Și copiii au nevoie de instrumente menite să se adapteze mai ușor lumii și vremurilor pe care le trăim. Acum au posibilitatea să afle mult mai devreme care le sunt abilitățile, competențele, talentele și să le dezvolte pe măsură. Poate unul dintre ei ar putea fi un leader de excepție, un speaker motivațional pentru toți cei din jurul lui. De ce să-l lași să vorbească doar în fața oglinzii?

Merită să fie încurajat să se exprime liber, să capete încredere în propriile forțe și gânduri.

Din experiența personală pe care o am cu micii participanți, am identificat o serie de avantaje pe care workshopurile de acest gen le au asupra lor:

 

  • Abilitățile de comunicare vor fi nu doar solicitate, ci dezvoltate, iar micuții învață să comunice eficient, dar, mai ales, să asculte activ. Noi, cei mari, știm deja că nu este suficient să știm a ne comunica gândurile, ci cheia adevărată a comunicării constă tocmai în a te conecta la cel din fața ta prin ascultare activă, prin interpretarea limbajului nonverbal, prin controlarea factorilor paraverbali.

 

  • Pentru că trăim într-o lume în care cadrul social în care copilul își petrece majoritatea timpului liber este dat de mediul online, atelierele contribuie activ la dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor,  la închegarea unor relații reale cu alți copii, cu mediul exterior. Vor învăța să împartă, să lucreze în echipă și, poate, să își dezvolte abilitățile de leadership.

 

  • Auto-cunoașterea. Cea mai importantă componentă a dezvoltării personale este autocunoașterea. Prin intermediul unor instrumente specifice dezvoltării personale, micuțul ajunge să se cunoască mai bine, să aibă o stimă de sine tot mai înfloritoare, dar, totodată, să își creeze un sistem de valori.

 

  • Dezvoltarea abilităților de viață independentă. Da, astfel de ateliere pot stimula gândirea în perspectivă, atenția distributivă, dar nu numai. Copiii pot avea de mici educație financiară, strategie, independența în gândire și, într-un mod controlat, în acțiune.

 

Așadar, dezvoltarea personală în rândul copiilor este un factor complementar acțiunilor pe care părinții deja le întreprind pentru copiii lor.

 

 

Sursă foto: www.allianceforkids.org

 

 

 

 

 

 

Povestea narcisei (Povești cu morală)

A fost odată ca niciodată un buchețel de narcise, unele mai pricăjite, mai firave și mai uitate de lume ca altele… Așteptau timide aruncate într-un colț al unui hipermarket ca cineva, cândva, să își îndrepte atenția și spre ele, să le ia acasă, să le îngrijească și să le ofere acel licăr de viață.

Ei bine, dragii mei, ziua mult, mult așteptată a sosit. Tânăra cu pricina, împinsă de un sentiment de “hai să-mi mai împodobesc cu ceva geamul”, le-a vârât în pungă și a mers acasă. Nu au trecut multe ore și aruncându-și ochii spre cele două narcise gălbejite care abia pornise de sub coaja verde, dar mult mai palide decât un măr stricat, o și trecu gândul “da, clar, niște bani aruncați în vânt”… și a uitat de ele, de bulbii care abia respirau cu mustățile vârâte într-o fărâmă de pământ, cu alți 4-5 bobocei verzi care-și ridicau fruntea spre soare…

 

12884539_1192485354095216_312071166_n

La scurt timp, o vreme vitregă se abătu asupra tărâmului de nicăieri. Ninsoarea îmbrobodi sărmanele narcise, pomii își scuturau florile degerate. Zăpada mieilor- așa îi spuneau bătrânii locului, dar narcisele? Cine să-și amintească de ele? Cine să le apere de viclenia gerului de martie?

Și uite-așa mai trecură două zile din viața firavelor… până când tânăra își îndreptă privirea spre geamul ce le găzduia. Ce să vezi?!   Micuțele nu doar supraviețuiră gradelor cu minus, dar boboceii, ca niște nou-născuți dornici să cunoască lumea, dădeau din coate să-și facă loc sub soare :)… niște puiuți de narcise plini de viață, speranță și frumusețe.

 

Morala: CAPUL SUS! Indiferent cât de aprigă ți-i vremea prin care treci, de eșec și nefericire, PRIVEȘTE întotdeauna spre înainte, spre cer, dar niciodată NU ÎNCETA să speri că într-o zi soarele mult așteptat va răsări atât de frumos și asupra VIEȚII TALE! Așa că: RIDICĂ-TE! PRIVEȘTE CERUL ȘI ÎNFLOREȘTE!

 

Iubirea, darul cu care ne naștem

12791093_1176107519066333_7989197678359890308_n

Iubirea e grozavă! E darul minunat pe care Dumnezeu alege să nu-l trimită încă din momentul în care facem cunoştinţă cu lumea aceasta smile emoticon. Iubirea de părinți, de fraţi, de seamăn, de natură. Iubirea de trăire, de simţământ, de vorbă si de gând.
Indiferent prin cate treci prin viată, singura certitudine este că arma ta este iubirea. Alege să iubești chiar şi atunci când eşti rănit, când eşti dezamăgit de alţii sau chiar de tine însuti, cand lumea pare a se cutremura încet, dar sigur, când nori grei se abat asupra propriei existenţe. Iubirea le ştie pe toate, dar, mai presus de orice, vindecă totul. Vindecă fiecare celulă şi îţi presară claritate pe drumul ales.
Aşa că provocarea pe care ti-o propun e să te asculţi în linişte, să faci ordine in gânduri si…să te iubești cum nimeni nu o va face vreodată: necondiţionat, cu vindecare, cu aplecare spre suflet.