… şi nu pot fi decât fericită … 🙂 După săptămâni pline de emoţii, teamă, speranţă … Bisoca, here i am again 🙂 Mi-am regăsit oamenii frumoşi … am regăsit Bisoca mea … încă suferindă ca urmare a iernii grele care s-a abătut asupra ei la începutul lunii februarie … însă departe de momentele grele, oamenii mei sunt la fel de frumoşi, optimişti, cu sufletele deschise şi parcă … refuză din priviri orice sentiment asemănător milei… Sufletele mele dragi … Atâta linişte, frumuseţe … căldură … sinceritate … simplitate … puritate … iubire …
Endless dream 
io am poze de la Terca…de asta vara, daca stii zona stii ca , musai, tre’ sa fii invidioasa pe mine, nu ? :p
LikeLike
pf … DA ! superbă zonă ! Vreau să văd poze 😀 MUSAI 😀
LikeLike
poi, ţinând cont că io-s, încă, managerul tău, că n-am primit nici o scrisoare prin care să mă-njuri de mamă, ce-o să fac, o să expun şi pozele-n cauză ! când, nu ştiu, oricum tre’ să mă grăbesc, că acusa vine 21.12.2012 !!! :p
PS mă enervezi, că ai început să postezi prea mult pe blogul meu !!! urâto !!! 🙂
LikeLike
:))))) pentru că mă laşi să postez aşa mult pe blogul tău îţi fac cinste cu o cafea :)))) de la dozator 😛
LikeLike
frumoasă zona , am fost şi eu într-o vară , dar în trecere şi-mi venea să cobor din maşină şi să rămân acolo! Am venit “peste deal” din Jitia spre Bisoca, prin pădure , pe lângă Schitul unde a fost părintele Macarie …… chiar frumos
LikeLike
de acord. Mă bucur că suntem destul de mulţi care cunoaştem deja zona … 🙂
LikeLike