Iubesc … iubesc natura cu tot ce-mi oferă … cu flori care mi se-nchină în cale şi -mi “stropesc” sufletul cu cel mai dulce parfum … copacii care-şi pleacă fiecare creangă în linul leagăn al vântului cald … cu fire de apă rece ce se scurg dintre copaci … cu fluturi şi albinuţe buimace de somnul iernii … cu cerul … cerul …
Iubesc să iubesc frumosul … iar Bisoca mea nu e frumoasă… e splendidă… şi dacă de fiecare dată-mi spun că nu mai are ce să mă uimească, ei, bine, ea … ea reuşeşte. Îmbrăcată în haine de gală, scăldate în mult verde, pestriţă de atâtea flori colorate frumos, Bisoca mea ştie, la rându-i, să răsplătească trecătorii … şi le dăruieşte mai mult decât doresc: peisaj decupat parcă din cărţile copilăriei, zile senine, oameni cu un caracter aproape ireal …
Minune…asta este Bisoca ta! Şi tu la rându-ţi, minune ne eşti nouă…Dor de tine, Stănica mea…
LikeLike
iubita mea iubită şi mie îmi e tare dor de tine, de voi … însă tu ştii că-mi mângâi sufletul cu gândurile, vorbele, cu tine …
LikeLike
ooo cate emotii mi s-au descatusat nu am cuvinte
LikeLike
mulțumesc de vizită și mă bucur mult că v-au “mișcat” imaginile 🙂
LikeLike
vizita?cine mai pleaca de aici?!
LikeLike
>:D< imediat pregătesc și un ceai fierbinte :))
LikeLike
mai bine o cafea la bisoca.o dau eu!adica noi !cu mic,cu mare toata fam mea,dupa ce ne-ai rascolit amintirile cu fotografiile tale am luat bilet la avion si cu ajutorul BUNULUI Dumnezeu ajungem ……
LikeLike